Castelul Vietii Tale (poveste cu talc)

Castelul Vietii Tale 

(poveste cu talc)

A fost odata un Senior care hotarâse sa faca o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind mentionate zilele si orele de vizita, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a vazut o oferta speciala "Castelul Vietii Tale." Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rau ca altele... Ghidul mai indica ca, din motive care vor fi anuntate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar coordonarea zilei si orei vizitei, urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.

Intrigat de oferta neobisnuita, domnul de cum ajunge la hotel, formeaza numarul de telefon si se întelege cu proprietarul despre data calatoriei. Totul în lume decurge dupa anumite legi, era inscriptionat la intrarea în castel, iar la usa domnul a fost întâmpinat cu foarte multa amabilitate catre un om îmbracat într-o fusta tipic scotiana, în carouri.

- Ceilalti vizitatori au intrat deja? - se intereseaza turistul.

- Ceilalti vizitatori??? - se mira omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectueaza individual si nici serviciile unui ghid nu oferim.

Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început ai povesti turistului istoria castelului si a facut o trecere în revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu modele de armuri de lânga intrare, armele militare din camera sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorilor o lingura si a cerut ca pe parcursul întregii calatorii sa tina lingura cu partea concava în sus.

- Si asta de ce? - a întrebat el nedumerit.

- Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul urmator: fiecarui vizitator îi dam o lingura, umpluta cu nisip fin, în acesta fiind exact o suta de grame de nisip, iar fiecare care intra pe tot parcursul vizitei trebuie sa poarte aceasta lingura cu el. Dupa terminarea calatoriei, masuram nisipul ramas în lingura, iar pentru fiecare gram lipsa se achita o Lira sterlina ...

- Si daca nu vars nici un gram?

- Oh, în acest caz, vizita este gratuita.

Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip si excursia Seniorului a început. Încrezator în puterea mâinilor sale, el a început sa urce încet treptele, neluându-si privirea de la lingura. În partea de sus, lânga galeria de tablouri, el a decis sa nu mearga, pentru ca vântul sufla puternic si ar putea varsa nisipul. Se coboara sub scari pentru a ajunge la sala cu arme militare, însa stând sub scara, îsi da seama ca, pentru a ajunge în acea sala, trebuie sa sara peste o balustrada. Lucru care nu iar fi pus viata în pericol, dar care la sigur avea sa duca la varsarea nisipului din lingura, asa ca, se limiteaza sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu s-a coborât în temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte. Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a început sa se îndrepte spre locul de unde si-a început turul. Acolo era asteptat de persoana în fusta scotiana, cu o balanta în mâna. Seniorul a golit continutul din lingura în balanta si asteptata nerabdator rezultatul.

- Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce înseamna ca, nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita efectuata – spune proprietarul.

- Multumesc.

- Ti-a placut vizita? - Întreba la sfârsit omul în fusta.

Turistul, dupa un moment de ezitare, decide sa fie sincer.

- De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip si nu am reusit sa examinez ceea ce era în jur meu.

- Foarte regretabil!!... Stii, voi face o exceptie pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru ca astea sunt regulile, dar de data asta uita de nisip, chiar daca îl versi pe tot, nu vei plati nimic pentru vizita. Unica conditie e ca, trebuie sa reusiti în 12 minute, deoarece dupa asta trebuie sa vina alt vizitator.

Fara a risipi nici un moment, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de lânga antreu, pentru a arunca o privire rapida la exponatele de armura. Dupa asta repede a coborât pe scari în temnita, nisipul deja îl varsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede. Repede începe sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, si - a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotaraste sa plece spre iesire, unde era asteptat de proprietar.

- Vad ca nu aveti nimic nisip în lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut.

Vizitatorul nu a raspuns imediat.

- De fapt, nu - a spus el în cele din urma - Ma gândeam cum sa nu întârzii, chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o placere.

Omul în fusta îsi aprinde pipa si spune:

-Exista oameni care trec prin "Castelul Vietii" lor, încercând sa nu plateasca pentru nimic, si nu se pot bucura de aceasta calatorie. Mai sunt si altii, care întotdeauna sunt grabiti, pierd repede totul si nu pot obtine placere. Putini înteleg stiinta vietii. Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment. Ei stiu ca trebuie sa plateasca pentru tot, dar înteleg ca în viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.