Iubirea maternă

Susţinerea vieţii sănătoase a copilului are două aspecte : cel al îngrijirii necesare pentru menţinerea copilului în viaţa şi creşterea lui în condiţii corespunzătoare, al doilea se referă la atitudinea faţă de copil, ca stare ce îi va insufla dragoste de viaţă, sentimentul că este bine să trăieşti, că e bine să fii un băieţel sau o fetiţă, că e bine să trăieşti pe acest pământ. Cea de a doua atitudine insufla micuţului dragoste de viaţă şi nu doar dorinţa de a rămâne în viaţă...

Pentru o astfel de atitudine o mamă nu trebuie să fie doar o mamă bună ci şi o mamă fericită. Şi nu orice mamă ajunge la o asemenea stare.

Dragostea de viaţă a mamei este la fel de contagioasă pentru copil ca şi temerile sau anxietăţile ei. Ambele atitudini au un efect profund asupra întregii personalităţi a micuţului; astfel putem distinge printre copii şi mai târziu printre adulţi pe cei ce au fost "hrăniţi cu unul sau cu ambii sâni" adică doar cu responsabilitate şi grijă sau cu responsabilitate şi dragoste de viaţă prin iubirea manifestată faţă de tot spaţiul vieţii ce ne înconjoară.

Într-adevăr, marea majoritate a mamelor sunt mame iubitoare atâta timp cât copilul lor este mic şi încă total dependent de ele. Această atitudine pentru copil dă sens şi însemnatate propriei lor vieţi. Dar copilul trebuie să crească. Şi plecând din braţele mamei, mama este chemată să ofere în continuare, dăruind într-un mod altruist, nedorind

altceva decât fericirea celui iubit. Iubirea maternă sănătoasă, nu vrea nimic pentru sine, este poate cea mai greu realizabilă formă de iubire şi totodată o formă de iubire care se transformă într-un izvor de iubire. O iubire maternă sănătoasă transformă şi mama şi copilul într-o bucurie a vieţii. Această experienţă personală a iubirii materne autentice este capabilă să daruiască umanităţii mari valori şi mari suflete.

Redacţia Jurnal Spiritual