Starea de singuratate si libertatea

Starea de singurătate este durerea cea mai ingrozitoare a spiritului omenesc. Starea de singuratate nu înseamnă lipsa comuniunii, ci conştiinţa profundă a unei solitudini totale; sentimentul parăsirii libere, în viaţa, de toţi şi de toate. Eşti singur în viaţă. Priveşti în jurul tău şi cel de lânga tine e o lume aparte, zăvorâtă în ea însăşi. În acelaşi timp, porţi o răspundere faţă de viaţă şi faţă de lume.În tine se află răspunderea tuturor generaţiilor.

La mersul lumii contribuie şi pasul tău, ceea ce te face un părtaş la responsabilitatea faţăde un anumit moment al istoriei prin care treci.

E o răspundere care e numai a ta, personală, măridu-ţi singurătatea, adăugându-i coşmarul zbuciumului.

În această stare de singurătate lucidă, apare şi suferinţa vieţii lipsită de afecţiune(înteleasă mai mult ca stare de confort şi siguranţă.Stare, ce provine din dorinţa şi lăcomie.) Suferinţa vieţii lipsită de afecţiune se află ascunsă în teamă. Teama, ce îl cuprinde pe celălalt şi se agaţă de el.Se teme că va pleca.Soţii se tem, soţiile, părinţii, copii,toată lumea se teme. Şi politicienii se tem că vor rămâne fără simpatizanti aşa că recurg la compromisuri...

Dar, Dumnezeu, ştim că nu se descoperă decât atunci când eşti singur.Iar starea de singurătate este viaţa, una abundentă. Este sănătate...

Eşti liber,adică eşti singur.Conştiinţa libertăţii este o conştiinţa absolută a singurătăţii. Nu eşti legat de nimic prin nici o legătură, dar eşti responsabil.Doar în această stare, originalitatea noastră, exprimată prin acte şi fapte se descoperă ca libertate interioară.

Redacţia Jurnal Spiritual