Candela credintei

În Postul Mare şi mai apoi ca o continuă lucrare pascală credincioşii îşi adună untdelemn în candela sufletului pentru a avea strălucire şi viaţa.

În faţa vânturilor şi ploilor reci, izvorul de lumină spirituală devine calăuză şi putere. Candela aprinsă a sufletului devine ca radăcina unui copac. Unui copac îi poţi tăia ramurile, uneori te poţi atinge chiar de trunchi dar ce se face când îi retezi rădăcina...sau ce se face omul atunci când îi este stinsă candela credinţei?

Lumina aprinsă a candelei credinţei se apară...şi atunci credinţa devine scut de apărare pentru tine. Credinţa devine un izvor de viaţă, credinţa devine o sursă de hrană spirituală. Ea transformă pe purtătorul ei înveşmântându-l în pace, cântec şi bucurie.

Candela credinţei rămâne aprinsă în momentul în care eşti atent. Atent la ce iubeşti şi atent dacă urăşti. Egoismul ca manifestare a urii întunecă mintea şi întunecă candela credinţei.

Redacţia Jurnal Spiritual