Eveniment - Lansare de carte

“Dan Piţa: Arta privirii” - de Titus Vijeu

Articol de Loreta Popa

A fi regizor presupune să iubeşti fără limite oamenii. Opera regizorului Dan Piţa este o dovadă că cinematograful este o artă cu un prezent solid şi un viitor nu mai puţin încurajator. Tocmai pentru a celebra această operă cinematografică de excepţie, omul de litere Titus Vîjeu a scris un volum pe care l-a dedicat prietenului său, regizorul Dan Piţa. Lansarea a avut loc într-un cadru din care pânza albă a marelui ecran nu avea cum să lipsească, la Cinematograful Union, miercuri, 10 aprilie.

Volumul “Dan Piţa: Artaprivirii” a fost dăruit cititorilor în condiţii grafice excepţionale de Editura Noi Media Print. Deşi în miezul zilei, sala a fost plină, ceea ce a demonstrat, dacă mai era nevoie, că adevăratele valori au locul lor, bine stabilit. Mai înainte de orice discurs, gazdele au ţinut să ne introducă în arta filmului oferindu-ne o mostră din cea mai recentă realizare a regizorului, de altfel, cel mai drag proiect al acestuia, "KiraKiralina”. A fost suficient ca să ne determine să aşteptăm premiera cu mare nerăbdare. Cartea a fost prezentată de criticii de film Magda Mihăilescu și Călin Căliman, care au făcut sumare consideraţii asupra carierei maestrului Dan Piţa sub semnul prieteniei ce i-o poartă. A mai vorbit scriitorul şi diplomatul Ion Brad, dar şi regizorul Nicolae Cabel, profund emoţionat de întâlnirea cu prieteni vechi de-o viaţă. Şi nu numai. A rostit câteva cuvinte şi scriitoarea Silvia Kerim, prietenă de-o viaţă cu jumătate din cei prezenţi, care a amintit de bucuria de a face film pe care o împărtăşeau Mircea Veroiu şi Dan Piţa.

Meseria de regizor nu se învaţă peste noapte, ea presupune o pregătire temeinică, nu e o simplă inspiraţie. De aceea o orchestră, oricât ar fi de iscusită, nu se încumetă să dea un concert adevărat fără bagheta unui maestru dirijor. Regizorul trebuie să aibă nu numai talentul şi priceperea dirijorului, ci şi capacitatea de a imagina o lume reală, iar publicul poate fi prins în furtuna rodnică a gândurilor ce leagăscriitorul, regizorul şi interpreţii în universul filmului. Dan Piţa şi-a pus amprenta inconfundabilă pe nenumărate filme de referinţă ale cinematografului românesc. Aidoma unui scriitor, care se foloseşte de cuvinte pentru a crea o lume, dând naştere unei cărţi, cuvântul de care regizorul se foloseşte este imaginea. Cel mai recent exemplu  de promotor al realismului a fost lansarea din 2011 a filmului „Ceva bun de la viaţă”. „Nu mai ajunge să faci un film bun în ziua de astăzi, exigenţa publicului este atât de mare încât trebuie să faci un film excepţional. Esenţa este să dai unui film ceva care să-l scoată din obişnuit, să aibă o atracţie pe care altele nu o au”, spune maestrul Dan Piţa.

Volumul scris de Titus Vîjeu dezvăluie, folosind imagini incredibile, nemaivăzute de marele public până acum, faţa mai puţin cunoscută a filmelor lui Dan Piţa, fiind cineastul român care a deschis într-un fel o fereastră spre libertate. Autorul scrie despre contextul epocii, despre conjunctura, adesea nefavorabilă, în care filmele au apărut sau n-au putut să apară pe ecrane, la vremea lor, „Mai presus de orice” (docu-dramă realizată în co-regie, alături de Nicolae Mărgineanu) sau „Faleze de nisip” (interzis la câteva zile după premiera din 1983) şi despre trunchierea filmului „Pas în doi”.

La eveniment au mai luat parte printre alţii Mircea Diaconu, jurnaliştii Ioan Adam şi Florentin Popa, filologul George Mirea şi ultimul, dar nu cel din urmă, regizorul Laurenţiu Damian, care a fost şi realizatorul unui interviu cu personajul de carte ales de Titus Vîjeu, Dan Piţa. Acest interviu, tulburător de frumos, care a lăsat să cadă o lacrimă din ochii celor prezenţi, o poezie în imagini, o pledoarie pentru cinematograf, a încheiat lansarea.

Din filmografia maestrului Dan Piţa am ales câteva exemple, mai mult decât grăitoare, despre ce înseamnă cu adevărat ARTA PRIVIRII, „Nunta de piatră”, „Duhul aurului” (împreună cu Mircea Veroiu), „Filip cel bun”, „Tănase Scatiu”, „Bietul Ioanide”,„Noiembrie, ultimul bal”, „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Pruncul, petrolul şi ardelenii”, „Concurs”, „Faleze de nisip”, „Dreptate în lanţuri”, „Pas în doi”, „Rochia albă de dantelă”.

Profesorul Florian Potra spunea că o generatie de cineaşti se naşte o dată la 30 de ani. Generaţia 70, din care Regizorul Dan Piţa face parte, şi-a lăsat amprenta în cinematografia românească. Una greu de şters şi cu siguranţă greu de uitat...