Să nu primești cuvânt deșert și să-ți stăpânești limba

Sfântul Antioh spune: ”Urâți cu adevărat de Dumnezeu și oamenilor sunt clevetitorul și șoptitorul, că una le este amândurora lucrarea, care duce la calea pierzării, iar viața împreună cu dânșii otrăvită și spurcată se face.

Deci să nu răbdăm un nărav ca acesta, ca să nu cădem în robia vrăjmașului, că poruncește Legea: ”Să nu primești cuvânt deșert și să nu șezi cu martori nedrepți, că răugrăitorul urât este”. Iar înțeleptul Solomon a zis: Pe șoptitor și pe cel cu două vorbiri se cade a-i blestema, că pe mulți ce viețuiră cu dânșii i-au pierdut. (…) Limba nebunatică pe mulți i-a întărâtat și cei ce o ascultă pe ea, nu-și vor afla odihnă”.

Iar David, vrând să ne îndepărteze de la învrăjbire, învățându-ne, zice: ”Oprește limba ta de la rău și buzele tale de la minciună, ca să nu grăiască vicleșug”.

Să fugim, dragilor, de clevetire, că Domnul nostru, iubitorul de oameni, să nu le lipsească pe noi de moștenire, ci să ne izbăvească de gheena focului. Că șoptind șarpele, a izgonit pe Eva din moștenire.

Domnul a zis: ”Omul cel bun, din comoara cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul cel rău, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele rele”. Că din prisosința inimii grăiește gura.

Extras din: Unul este Legiuitorul și Judecătorul