Călătorind...

Călătorind de la nefiinţă spre atotfiinţă, omul străbate minunatele taine ale lui Dumnezeu, îmbrăcat în hainele încântătoare ale materiei şi spiritului.

Cu cât mai mult se îndepărtează de nefiinţă, şi se apropie de atotfiinţă, cu atât mai mult flămânzeşte după nemurire şi nepăcătosenie, cu atât se însetează după neschimbare şi veşnicie.

Păcatul îl atrage tiranic spre nefiinţă, iar prin moarte el pune stăpânire cu lăcomie pe suflet.

Întreaga înţelepciune a vieţii constă în a birui moartea în tine însuţi şi în jurul tău, în a te cufunda în întregime în atotfiinţa.

Redacţia Jurnal Spiritual