Felul în care privim,
trupeşte sau duhovniceşte, ne descoperă starea în care ne aflăm. Dupa cum nu putem
vedea iubirea din jur dacă noi nu o purtăm în noi înşine, tot astfel, nu-L
putem vedea pe Dumnezeu dacă nu-I facem loc în fiinţa noastră. Noi dorim să-L
vedem pe Dumnezeu fără ajutorul Lui. Şi în astfel de situaţii ne asemănăm cu
cei care doresc să scoată întunericul din cameră. Când întunericul dispare de
la sine dacă lăsam să intre lumina în cameră.
Oare de ce nu ne gândim că suntem
chemaţi să devenim mădulare vii ale Trupului Domnului? Că noi trebuie să fim în
orice vreme o prelungire a prezenţei Domnului? Nu în sensul de a-I lua locul,
ci de a arăta că în noi vieţuieste El. Ar trebui să avem gânduri,
cuvinte, fapte bineplăcute Domnului, toate ca venind din mâna Lui Dumnezeu.
Daca nu ne simţim ca fiind
mădulare ale Lui Hristos, înseamnă ca Îl ştim pe Dumnezeu numai din auzite, că
nu ne-am aflat niciodată faţă în faţă cu El.
Sfântul Ioan Gură de Aur
spune că Dumnezeu n-a vorbit prin scrieri cu Noe, cu Avraam şi cu urmaşii lui,
cu Iov şi cu Moise, ci a vorbit cu ei faţă către faţă, pentru că a găsit curat
sufletul lor. Şi spune în continuare că ar fi trebuit să n-avem nevoie de ajutorul
Sfintelor Scripturi, ci să avem o viaţă atât de curată, încât harul Duhului să
fi ţinut locul Scripturilor în sufletele noastre. Din cauza păcatelor noastre
Dumnezeu ne-a dăruit Scriptura. Şi atât de mult ne-am despărţit de El, încât
socotim şi Scriptura zadarnică şi lipsită de rost.
Nu rămâneţi la o simplă
lectură despre Dumnezeu, căci întâlnirea faţă către faţă cu Dumnezeu nu e dată
de argumentările teoretice, ci de relaţia personală cu El. Şi acest lucru se
întâmplă dintr-un motiv simplu: El nu este teorie, ci persoană.
Sursa: crestinortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu