Fii întotdeauna aşa cum ai dori să fii în clipa sfârşitului tău

Cine vrea să-L primescă pe Hristos în inima sa, acela trebuie să se cureţe printr-o pocăinţă adevărată! Să cunoască din legea lui Dumnezeu păcatele sale şi să le cureţe prin pocăinţă, dar mai ales să ceară iertarea lor de la Dumnezeu şi atunci va veni la el Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu Evanghelia Sa şi-i va da nu o mângâiere a lumii acesteia, ci una pe care lumea nu o poate primi. Să ne pocăim şi noi şi să ne socotim vrednici de orice: şi Hristos Dumnezeu, ca un iubitor de oameni, ne va învrednici de mila Sa; căci El priveşte spre cei smeriţi şi le dă lor harul Său.

Omul are numai o inimă: când ea caută pe cele vremelnice, atunci uită de cele veşnice; iar când se întoarce spre cele veşnice şi se adânceşte în ele, atunci uită de cele vremelnice şi nu-i pasă de ele.

Două feluri de griji: faţă de cele vremelnice şi faţă de cele veşnice, două feluri de iubire, faţă de cele vremelnice şi faţă de cele veşnice, nu pot fi în inimă. Neapărat va precumpăni una din cele două: sau cele vremelnice, sau cele veşnice.

Moartea pe nevăzute umblă după om. Ea îl ajunge pe el acolo unde el nu a aşteptat-o niciodată; îl ajunge când el nici nu s-a aşteptat; îl ajunge astfel cum nu s-a gândit niciodată.

Deci fii întotdeauna aşa cum ai dori să fii în clipa sfârşitului tău. Cugetă la acest lucru, ia aminte la tine însuţi şi nu vei vrea nici cinste, nici slavă, nici bogăţie, nici alte privilegii şi desfătări ale lumii. Gândeşte-te că vei muri astăzi sau mâine; atunci toată deşertăciunea va pieri din inima ta.

Ce folos are din cinste, slavă, bogăţie şi privilegii aceluia care a ajuns la sfârşitul vieţii? Dă-i împărăţie, dă-i munţi de aur, el nu le va da nici un fel de atenţie. Un singur gând, o singură grijă are el: cum să plece de aici cu o nădejde de mântuire şi de fericire.

Deci agoniseşte-ţi o astfel de întocmire şi tu; fiecare zi să o socoţi că este cea de urmă zi a vieţii tale şi aşteaptă, că Domnul te va chema. Cu o astfel de întocmire nimic în lumea aceasta nu îţi va părea atrăgător şi dacă vei sta mereu la această strajă şi vei veghea, apoi vei avea un sfârşit bun.

Deci acum, în timpul vieţii pământeşti, coboară-te des cu mintea în iad, ca să nu te coborî acolo cu trupul şi cu sufletul pentru veşnicie.

 

Sfântul Tihon, episcop de Voronej