Cum ar fi fost dacă aş fi tăcut sau
cum ar fost dacă aş fi spus tot ce mi-a trecut prin gând?
Cum ar fi fost dacă nu ar fi ţipat?
Dacă nu aş fi ţipat? Cum ar fi fost dacă nu mă grăbeam?
“Cum ar fi fost dacă?” – cât de mult
te roade întrebarea asta… şi cât de mult ajunge să te obosească uneori!
Te-ai gândit vreodată ce s-ar fi
întâmplat dacă astăzi nu pierdeai autobuzul, tramvaiul sau metroul? Oare ziua
ta s-ar fi desfăşurat la fel?
Te-a frământat vreodată gândul că ai
spus ceva nepotrivit? Te-ai gândit ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi tăcut sau
dacă ai fi spus ce trebuie?
Te-ai gândit vreodată de ce planurile
pe care le-ai organizat cu atâta precizie au luat deodată o întorsătură atât de
neaşteptată? Te-ai gândit cum ar fi mers totul dacă lucrurile evoluau exact aşa
cum ai plănuit?
Te-ai gândit şi de ce anumiţi oameni
au apărut în viaţa ta mult mai târziu decât sperai? Ai continuat chiar să te
întrebi de ce acum şi nu atunci când îi doreai? Oare viaţa ta ar fi avut altă
traiectorie?
Te-ai întrebat vreodată de ce viaţa
este atât de zgârcită şi de nedreaptă uneori? De ce ne scoate în cale oameni pe
care îi iubim doar pentru a-i lua mai târziu de lângă noi? Sau de ce ne scoate
în cale oameni care ne rănesc profund, care ne fură vise, ne răpesc încrederea şi
ne iau speranţa? Care e rolul lor?
Recunoaşte. Te-ai gândit! Cel puţin o
dată ai făcut-o.
Ți-ai dat vreodată un răspuns?
Când lucrurile se petrec altfel decât
ne aşteptăm sau altfel decât ne facem planul, spunem că avem ghinion şi
încheiem cu concluzia scurtă că “Aşa a fost să fie…”
Da. Exact acesta este răspunsul la
toate aceste întrebări lungi. Aşa a fost să fie… Dumnezeu ştie
mai bine!
Sursa: momenteinviata.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu