La ora actuală, aproape peste tot, creştinii trăiesc
sub regimul separaţiei dintre Biserică şi Stat. Biserica nu se poate adapta la
această nouă situaţie decât păstrând intact caracterul universal şi absolut al
misiunii sale, inerent naturii sale. Dar teocratismul sau devine mai
interiorizat. El îl cheamă să fie prezent pretutindeni: conştiinţă a cărei voce
răsună liber şi se adresează libertăţii, în afara oricărui imperativ lumesc.
Dacă ea pierde în aplicaţii imediate, din vina
mijloacelor empirice ale Statului, câştigă în schimb în forţa morală prin
independenţa suverană pe care o dobândeşte cuvântul ei.
Într-un climat de indiferenţă şi ostilitate deschisă,
după ce a pierdut orice audienţă formală, Biserica nu se mai poate sprijini decât
pe credinţa adevăratului popor al lui Dumnezeu, eliberat de orice compromis şi
de orice conformism.
Redacţia Jurnal Spiritual
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu