Dacă sufletul, primitor al harului lui Dumnezeu, şi-L apropie şi doreşte împărtăşirea cu El, atunci Dumnezeu începe o sfântă “joaca” cu acesta.
Uneori îi vorbeşte cu dulceaţă şi gingăşie şi atunci sufletul se înaripează cu o cerească, sfântă, dumnezeiască dragoste, dispreţuind toate cele pământeşti.
Alteori i se ascunde, iar acesta, îngrozit de păruţa-i singurătate, Îl caută îndurerat, îndurând o sfântă mucenicie.
Iar când din nou i se arată, crescându-i iubitoarea dorinţă către Acesta, se limpezeşte mai mult. Spre a-i adânci unirea şi împărtăşirea cu El şi spre a-l călăuzi spre mai mari bucurii şi binecunvântări, din slavă în slavă.
Citeşte tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu