Este bine cunoscut: că de post nu are nevoie Dumnezeu, dar
noi. Postul Mare este format din două părți: Patruzecimea și Săptămâna
Patimilor. Prima parte – este timpul de pocăință, şi a doua – timpul de
purificare, pregătire pentru Paști.
Nu în zădar biserica de două ori în Postul Mare ne propune
lectura canonului Sf. Andrei Criteanul. Nu în zadar auzim în Biserică în
fiecare sâmbătă din Postul Mare «Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule
de viaţă!». Cu bună știință Biserica cu trei săptămâni înainte de Postul Mare,
ne cheamă la pocăință: prin parabola fariseului și a vameșului, a fiului
risipitor, şi prin amintirea Judecății de Apoi și a alungării lui Adam din Rai.
Anume pentru pocăinţă şi avem nevoie de acest răstimp. Dacă
nu intenţionezi să te căieşti de viaţa şi faptele tale, nu are nici un rost
nici postirea, va fi doar o risipă de sănătate.
Ai grijă de sănătatea
ta!
Apropo, de sănătate. Dacă în timpul postului îţi apar
problemele de sănătate, gradul de abstinenţă ar trebui să fie imediat discutat
cu duhovnicul.
Nu poate fi vorba de nici un post după rânduiala din
pravila, în cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. În
condițiile moderne, chiar și în mănăstiri, nu se posteşte doar cu mâncare
uscată, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul, care are grijă şi de starea
sănătăţii sale.
(Merită să ne amintim că în biserici în timpul Postului Mare
se săvârşeşte taina Sf. Maslu – ungerea cu ulei sfinţit unită cu rugăciune
pentru vindecarea bolnavilor.)
Nici într-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul
dobândit din râvnă peste puteri, dar poate chiar şi ne va îndepărta, căci e
prea fin hotarul între o dorință reală de ascultare față de pravile, şi mândria
pentru propriul efort.
“Uită-te în farfuria
ta!”
“Vanitatea postirii” este periculoasă și merge la braţ cu
condamnarea. Fratele tău mănânca pește în prima săptămână a Postului Mare, în
timp ce tu stai pe pâine și apă? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici
zahăr nu pui în ceai? Tu nu ai de unde să cunoşti caracteristicile organismului
său. A mâncat o crenvuşcă și a doua zi a mers la împărtăşire, atunci când tu
ţii post euharisic început înainte de Priveghere? Este hotărârea sa și a
duhovnicului său, care i-a permis împărtășania.
“Vanitatea nepostirii” care ne aduce în faţă şi un alt
personaj actual, vameşul care se mândreşte că nu e fariseu. El nu foloseşte
untdelemn – în schimb eu fac o sută de metanii înainte de somn! El nu consumă
deloc alcool – în schimb eu mă căiesc în fiecare duminică!
Prin urmare, aș dori să repet apelul pentru cadrele
didactice ale grădiniței, “Uită-te în farfuria ta!”
Sursa: ortodox.md
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu