Cum ați proceda dacă ... ?

Un profesor la medicină aduse înaintea studenţilor săi un caz deosebit. `Un cuplu, bolnav de tuberculoză şi sifilis, are deja patru copii. Unii au murit din copilărie, alţii au rămas handicapaţi. Acum este aşteptat cel de-al cincilea copil. Aţi sfătui acest cuplu, întrebă profesorul, să avorteze? Şi aţi pune asta în practică?`.

Majoritatea studenţilor răspunseră afirmativ.

`Procedând astfel, spuse profesorul, l-aţi fi ucis pe Beethoven`.

***

Omule, să NU îndrăzneşti vreodată să sfătuieşti un cuplu să avorteze, chiar dacă bănuieşti sau ai certitudinea că acel copil este sau va fi handicapat, pentru că făcând aşa ceva poţi deveni sau devii ucigaşul moral al unei fiinţe - o fiinţă care trebuie să vină pe lume, indiferent în ce stare se află - o fiinţă cu care Dumnezeu are un plan de mântuire! Să NU îndrăzneşti să opreşti o inimă care bate în acord cu voia lui Dumnezeu.

Sursa: romaniadiaspora.blogspot.ro

Baletul "Cenuşăreasa" revine la Opera Naţională Bucureşti

“Cenuşăreasa”, una dintre cele mai îndrăgite poveşti ale copilăriei, transformată într-o adevărată bijuterie a baletului pe muzica lui Serghei Prokofiev, revine în repertoriul Operei Naţionale Bucureşti, sâmbătă 8 şi duminică 9 martie, la ora 19.00. Libretul de Mihai Babuşka, adaptare după Nikolai Volkov, inspirat de povestea lui Charles Perrault.
 

Conducerea muzicală îi aparţine dirijorului Adrian Morar.

Libretul, regia şi coregrafia baletului în două acte “Cenuşăreasa” pe muzica lui Serghei Prokofiev sunt semnate de Mihai Babuşka, iar rolurile principale sunt interpretate de prim-balerinii Operei Naţionale Bucureşti, Bianca Fota, Oana Babuşka (Cenuşăreasa) şi Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader (Prinţul).

“Mi-am dorit o atmosferă «daliană», cu decoruri care să sugereze scurgerea timpului, ca în tablourile pictorului, în care ceasurile se preling la propriu.

Am preferat să adaug o notă de umor unei muzici greoaie - cele două surori vitrege în travesti -, element care creează o contrapondere pentru lirismul evoluţiilor celor doi prim-solişti.

Eu nu cred că există spectacole de balet special pentru copii sau special pentru oameni mari. (…) Un spectacol cum ar fi «Lacul lebedelor«, «Giselle» sau «Cenuşăreasa» sunt, cred, pe placul tuturor. Pentru că nu este adult care să nu aibă şi ceva de copil în el”, a declarat Mihai Babuşka.

Astăzi maestru de studii şi repetiţii la Opera Naţională Bucureşti, Mihai Babuşka este absolvent al “Şcolii Academice” a “Teatrului Mare” din Moscova în 1977 şi a devenit prim-solist al operei din Bucureşti în anul 1980. Mihai Babuşka este câştigătorul Premiul “Teatrului Naţional Sârb” din Novi Sad, al Premiului I la “Concursul Internaţional de Dans Iugoslav”, al “Premiului de Excelenţă” al “Uniunii Criticilor Muzicali” (în 2001). A fost bursier al Programului Guvernamental “Lideri-Vizitatori internaţionali”, pentru management artistic, SUA, 2005. În perioada 2001-2008, Mihai Babuşka a fost şef al Companiei de Balet din cadrul Operei Naţionale Bucureşti. A creat la Opera Naţională Bucureşti mai multe spectacole: “Don Quijote” de Ludwig Minkus (2000), “Palladio” de Karl Jenkins (2002), “Cenuşăreasa” de Serghei Prokofiev (2002), “Baiadera” de Ludwig Minkus (2005), “Giselle” de Adolphe Ch. Adam (2009).

Scenografia: Adriana Urmuzescu.

Din distribuţia spectacolului din 8 martie mai fac parte Mihai Babuşka / Antonel Oprescu / Călin Rădulescu, Cătălin Caracaş /Andrei Dolcoş, Raul Oprea/ Bogdan Plopeanu, Mircea Crăciun, Lucas Campbell / Shohei Horiuchi, Cristian Preda, Virgil Ciocoiu, Rebecca Haw/ Sena Hidaka/ Marina Minoiu/ Bianca Stoicheciu, Marina Minoiu/ Reina Yagura, Lorena Negrea, Rin Okuno, Noellie Coutisson/ Alice Minoiu, Florin Mihalache, Vicenţiu Popescu, Mircea Ioniţă, Gabriel Luca, George Mocanu.

Sursa: Cotidianul

Priveşte în adâncul sufletului tău

“Fericiţi cei fără prihană (neprihăniţi), care umblă în legea Domnului” (Psalmi 118,1).

Cuvântul “neprihănit” ne arată că omul stă înaintea lui Dumnezeu în pocăinţă şi smerenie, iar Dumnezeu începe să-l călăuzească pe calea poruncilor. Atunci omul simte începutul iertării de către Dumnezeu a păcatelor lui, iar în continuare urmează calea împreună cu El pe treptate faptelor bune.

 

Temelia mântuirii noastre stă în cunoaşterea propriei neputinţe, care se descoperă în căderile noastre cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul şi în multe altele. Să-ţi dai seama că în tine vieţuiesc toate patimile. Viaţa pe care o duci şi împrejurările în care te afli le demască şi le arată. De aceea trebuie dezvoltate răbdarea şi smerenia; să înveţi să rabzi şi să fii îngăduitor faţă de cei din jur. “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6,2).

 

Trebuie să ne stabilim scopul principal al vieţii: să-i cerem zilnic şi neîncetat lui Dumnezeu ca El să ne arate căderile noastre cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul şi în multe altele. Să-ţi dai seama că în tine vieţuiesc toate patimile. Viaţa pe care o duci şi împrejurările în care te afli le demască şi le arată. De aceea trebuie dezvoltate răbdarea şi smerenia; să înveţi să rabzi şi să fii îngăduitor faţă de cei din jur. “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6,2).

 

Trebuie să ne stabilim scopul principal al vieţii: să-i cerem zilnic şi neîncetat lui Dumnezeu ca El să ne arate ta este osteneala ce va fi suficientă până la sfârşitul vieţii noastre: să-ţi vezi păcatele cu ajutorul harului lui Dumnezeu, să plângi pentru ele şi să te smereşti înaintea lui Dumnezeu. Iar mângâiere sufletească să nu căutăm cu tot dinadinsul, doar dacă Dumnezeu ne-o va trimite.

 

Urâm păcatele doar la suprafaţă, dar ne îndulcim de conţinutul lor. Vedem patimile celor din jur, dar nu le vedem pe ale noastre. Atunci când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, aproapele ne pricinuieşte lovituri cu cuvântul sau cu fapta, ne tulburăm, suntem cuprinşi de mânie, ţinem minte răul, ne îndreptăţim învinuindu-l. Acestea toate, ne sunt îngăduite pentru a ne vedea patimile, pentru a ne cunoaşte neputinţele şi a alerga la ajutorul lui Dumnezeu.

Cei mai mulţi însă nu împlinim voia lui Dumnezeu. Tindem spre o viaţă înaltă pe care Dumnezeu nu ne-o dă. Ne străduim să ne orânduim viaţa aşa cu trebuie, însă nu vedem voia lui Dumnezeu în împrejurările grele ale vieţii. De exemplu – ne trimite o boală – trebuie să învăţăm să o suportăm cu răbdare şi smerenie. Dacă în vieţurirea împreună cu rudele au loc neplăceri, dacă avem o muncă nepotrivită şi grea, ori un şir de patimi sufleteşti şi trupeşti chinuitoare, în astfel de împrejurări reale, trebuie să învăţăm să răbdăm, mustrându-ne pentru faptul că nu le putem suporta precum cere Dumnezeu.

O astfel de nevoinţă este prima treaptă reală către viaţa duhovnicească, ce naşte o credinţă vie. Răbdarea şi smerenia vindecă mintea şi voinţa şi le face capabile să se supună voii lui Dumnezeu.
Priveşte în adâncul sufletului tău: din ce cauză acolo e întuneric şi apăsare? Din cauza acceptării şi însuşirii patimilor, din cauza unirii strânse cu ele.

 

Cum să treci de aceasta? Străduindu-te ca la rugăciune să aduci pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu, singurul nostru Vindecător; să observi cu atenţie mişcarea gândurilor şi simţămintelor tale, şi atunci vei vedea care păcate luptă împotriva ta şi te întunecă, te întinează: mânia, ţinerea de minte a răului, ura faţă de oameni, inima crudă, invidia, puţina credinţă, multa vorbire, uitarea de Dumnezeu ş.a.m.d.

 

Ţine minte că până la sfârşitul vieţii vei cădea în păcate, grele sau uşoare, te vei enerva, te vei lăuda, vei minţi, te vei mândri, te vei zgârci şi-i vei supăra pe alţii. Dar tocmai această conştientizare te va ţine în smerenie. Pentru fiecare păcat există pocăinţă. Trebuie să ai grijă! Să strigi necontenit către Dumnezeu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Ne spuncea Sf. Pavel că acela care mărturiseşte că Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi va striga neîncetat către El va fi mântuit (I Tesaloniceni 5,17).

Mântuieşte-L şi tu pe Hristos şi strigă neîncetat către El şi te vei mântui!

Sursa: ziardambovita.ro

Să ne amintim de ... Alexandru Vlahuţă

Povesteşte Victor Eftimiu:

 

“După Caragiale, după Delavrancea şi Coşbuc, iată-l şi pe Vlahuţă plecat de pe această vale a plângerilor şi a trandafirilor. Căci dacă pentru cei mulţi pământul este o vale a plângerii, pentru el era şi o înflorire de roze. Avea trandafiri în suflet şi lumina cu ei şi-i risipea ca o cascadă blândă, ca o revărsare bogată, de-a lungul patriarhalelor cerdacuri din pânzele lui Grigorescu. Aşa l-am cunoscut eu pe Vlahuţă prin 1910, când locuia în palatul funcţionarilor publici de la şosea.

Şi această amintire nu vreau s-o şterg din suflet, căci e plină de seninătate. În odăile luminoase şi primitoare, înduioşate de surâsul blând al doamnei Vlahuţă, maestrul trecea liniştit printre oaspeţii săi, cu gesturi lente şi armonioase, cu lumini de bunătate în privirea pătrunzătoare. Era un colţ de pace şi de poezie casa lui Vlahuţă. De la ferestrele înguste, din balconul împodobit cu muşcate se vedeau, jos, copacii şoselei Kisselef, iar departe, orizontul albastru. Şi toate încăperile erau pline de lumina liniştită a depărtărilor. O mare dragoste de viaţă, adânc înţeleasă şi trăită calm se desprindea din toată făptura lui Vlahuţă. Nimic brutal, nimic zgomotos, nimic disarmonic. Omul acesta avea ceva dintr-o altă epocă. Era potolit în gesturi şi vorba lui era domoală, plină, totuşi de o sonoritate catifelată. O energie care nu îmbrăca niciodată forme violente, dar pe care o ghiceai în ochii sumbri, sub fruntea chinuită de gânduri, sub povara părului bogat şi negru. Ştia să rămână poet în mijlocul înfrigurării contemporane şi să trăiască pentru ei şi ai lui, cu lumea lui de visuri, cărora le dădea o aşa de mare intensitate, încât deveneau realizări.

Epicurian delicat, pricepea valoarea nuanţelor. Asemenea albinei, din cea mai umilă manifestare a vieţei, culegea mierea parfumată…

Mă uitam la el adesea, în vremea suculentelor ospeţe la care venea Coşbuc, Dobrogeanu-Gherea, Iosif, Goga, colo sus, în palatul funcţionarilor publici. Când îşi turna vin, îl gusta cu toate simţurile. Privea lung paharul gol. Ce elegant obiect de artă, câtă impalpabilă frumuseţe doarme într-un pahar gol! Ochii lui Vlahuţă se încântau de armonia vinului de chihlimbar sau de rubin, urcând în cristalul pur şi măritându-şi culorile cu transparenţa cupei; prindea, cu amândouă palmele, paharul şi-i savura contactul rotund şi proaspăt; cu mâini tremurătoare îl ridica şi, cu ochii pe jumătate închişi, cu nările în freamăt, aspira din plin aroma generoasă a licoarei lui Bachus… Şi numai după această sensuală pregătire, sorbea din primul pahar – după ce alţii goliseră, pe nerăsuflate, câteva…

Înainte de a aprinde o ţigară, o pipăia, îi mângâia silueta fină şi elegantă… Se minuna de fenomenul misterios al chibritului care scapără şi se aprinde, pâlpâire efemeră a unui fluturaş de foc, minusculă şi fermecătoare feerie… Cel dintâi fum albăstrui, amestecat cu aburul parfumat al cafelei abia turnate, urca înspre tavan şi-n împreunarea lor, Vlahuţă părea că trăieşte eternităţi de vis şi de voluptate, pe care grăbiţii veacului nu le mai cunosc, căci au pierdut cultul amănuntului şi al armoniilor intime…

Personalitatea lui Vlahuţă, aşa cum l-am văzut eu, va trăi de-a pururi în proza lui mlădioasă, plină de ritm şi de bucurie a simţurilor, în proza lui care se leagănă, coboară şi urcă în curbe armonioase, cu graţia unei sirene care ar dansa în valuri luminoase şi pure, în cadenţe mângâiate şi mult liniştitoare…

L-aş fi visat bătrân, bătrân de tot, săvârşindu-se într-un decor vrednic de el. Dar a murit ca şi ceilalţi mari prieteni ai săi, moarte săracă şi neagră…”.

Sursa: istoriiregasite.wordpress.com

Știați că autorul chipului celebrei statui a lui Iisus din Rio de Janeiro este un român?

De celebra statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro a auzit toată lumea, însă foarte puţini ştiu că autorul chipului Mântuitorului este sculptorul gălăţean Gheorghe Leonida.

 

Provenit dintr-o familie care a dat numeroase personalităţi (dintre care Eliza Leonida-Zamfirescu şi Adela Leonida-Paul, surorile sale), Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892 (1893, după alte surse).

Cum tatăl său, ofiţer de carieră, a fost nevoit să plece din Galaţi, Gheorghe a absolvit liceul la Bucureşti, unde apoi a urmat Conservatorul de Arte Frumoase, secţia sculptură. Şi-a făcut debutul în 1915, la un salon naţional. După ce a luptat în Primul Război Mondial, şi-a continuat studiile de artă în Italia, timp de trei ani, iar operele sale au fost încununate cu mari premii la Roma (pentru lucrarea „Reveil”) şi la Paris („Le Diable”).

În 1925, s-a mutat în capitala Franţei, unde Paul Landowsky tocmai primise comanda pentru statuia Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul). Unanim recunoscut pentru expresivitatea chipurilor pe care le realiza, Gheorghe Leonida a fost angajat de Landowsky să sculpteze capul monumentalei statui a lui Iisus. Începută în 1926, întreaga lucrare a fost finalizată în 1931 şi a devenit în timp un adevărat simbol al Americii Latine.

Cu o înălţime totală de 38 de metri (numai capul are 3,75 metri) şi o greutate de 1.145 de tone, Cristo Redentor este considerată una dintre minunile lumii moderne.

Revenit în ţară, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze, însă a murit la numai 49 de ani, în primăvara lui 1942, căzând de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei.

Regimul comunist i-a minimalizat opera, din cauza faptului că Leonida a sculptat mai multe busturi ale membrilor Casei Regale, astfel că faimoasa sa contribuţie la minunea din Rio a rămas uitată.

Lucrările sale se află în principal la Castelul Bran şi la Muzeul Naţional de Artă, dar pot fi admirate şi la alte mari muzee bucureştene.

Sursa: viata-libera.ro

Urşi polari pe Google Maps

Google a adăugat urşii polari la serviciile sale de cartografie online. „Bear Tracker“ va permite supravegherea deplasărilor urşilor. Membri ai Google Maps s-au alăturat asociaţiei de apărare a urşilor polari Polar Bears International şi au mers, la sfârşitul anului trecut, la Churchill, în nordul extrem al Canadei (statul Manitoba), fotografiind animalele din golful Hudson, relatează Agerpres.

 

Urşii polari se deplasează în tundră şi pe banchiză, căutând hrană şi parteneri. Google a văzut în golful Hudson câteva exemplare, specia fiind ameninţată de încălzirea care le afectează mediul îngheţat de care depind.

Pentru a înţelege încălzirea climatică şi impactul ei asupra urşilor polari, sunt necesare referinţe regionale şi mondiale, potrivit Kristei Wright, director general al Polar Bears International. Pe lângă faptul că utilizatorii Google Maps vor putea urmări urşii polari, imaginile şi datele strânse vor contribui la măsurarea efectelor schimbărilor climatice asupra animalelor din acea zonă.

Google a montat pe o maşină specială aparate de fotografiat panoramice, maşinile fiind capabile să se deplaseze fără să rişte să fie atacate de carnivore.

Sursa: eazi.ro

Te doare capul? Ai grijă ce mănânci!

Durerile de cap care apar când te aştepţi mai puţin pot fi prevenite cu ajutorul unei alimentaţii echilibrate. Specialiştii vă spun ce trebuie să evitaţi şi cum trebuie să preparaţi mâncarea pentru a vă proteja sănătatea.

 

1) Reduceţi produsele animale, mai ales carnea, apoi peştele, ouăle şi brânzeturile.

2) Renunţaţi la grăsimile animale, cu unele rare excepţii, de exemplu untul crud. Reduceţi şi grăsimile vegetale sofisticate, cum este margarina. Substituiţi cerealele rafinate cu cele integrale şi naturale.

3) Eliminaţi pe cât posibil toate alimentele rafinate care lipsesc organismul de săruri minerale şi vitamine. De exemplu, înlocuiţi zahărul alb cu miere şi sarea cu sare marină integrală.

4) Toate alimentele de mai sus nu trebuie să constituie mai mult de 30-40% din dieta noastră. Pentru restul de 60-70% consumaţi verdeţuri proaspete, fructe, legume proaspete şi uscate. Atenţie! Folosiţi legumele şi fructele uscate cu moderaţie dacă sunt vechi.

5) Folosiţi uleiul de măsline şi diverse arome vegetale.

6) Fierbeţi cât mai puţin posibil legumele şi consumaţi-le în cea mai mare parte crude, la începutul mesei. Fierberea legumelor elimină cea mai mare parte a vitaminelor şi a sărurilor minerale conţinute, iar consumarea la începutul meselor favorizează absorbţia.

7) Mâncaţi fructele la cel puţin o oră după masă, pentru a evita eventualele probleme legate de fermentaţia intestinală.

8) Obişnuiţi-vă să nu beţi apă în timpul meselor, ci doar după ce aţi terminat de mâncat şi cel puţin un pahar dimineaţa pe stomacul gol. Acest obicei favorizează eliminarea toxinelor.

9) Reduceţi băuturile fermentate şi alcoolul, cu excepţia unei cantităţi limitate de vin bun.

10) Eliminaţi ciocolata şi toate produsele de patiserie. Dacă doriţi ceva dulce, încercaţi mierea parfumată.

Argila, un remediu eficient

Proprietăţile argilei sunt cunoscute încă din antichitate: folosită în împachetări, este foarte eficientă pentru a atenua crizele. Se aplică alternativ pe plexul solar, pe ceafă şi pe gât, o pastă făcută din argilă verde şi ulei de măsline.

Se ţine, bine acoperită cu un material din lână sau din bumbac, 30 de minute. Se va repeta în fiecare zi până la ameliorarea evidentă a simptomelor.

Dozele unitare pentru preparat sunt: două linguriţe de argilă, o linguriţă de apă, o linguriţă de suc de lămâie şi o linguriţă de ulei de măsline.

Sursa: clicksanatate.ro

Ce înseamnă a iubi pe Hristos mai pe sus de toate

Ferice de cine înțelege ce înseamnă a iubi pe Hristos și a disprețui pe sine pentru Hristos! Se cade să te lipsești de orice altă iubire pentru cel Prea-Iubit, căci Iisus voiește să fie iubit mai pe sus de toate. Iubirea oameni este înșelătoare și nestatornică, pe când dragostea de Iisus este statornică și credincioasă.

Cine se lipește de un om, cade odată cu el; cine însă se lipește de Domnul rămâne în veci. Pe Acela trebuie să-l iubești, pe Acela trebuie să-l ai ca prieten, care nu te va părăsi, când toate te vor părăsi, și nu te va lăsa să pieri, vrând, nevrând, va trebui să te desparți de toate.

Fie trăind, fie murind, tu ține-te de Iisus și lasă-te cu totul în seama dragostei Lui, singurul care te poate ajuta, când oamenii nu-ți mai pot fi de nici un ajutor. Așa este Prea-Iubitul tău: El nu voiește să împartă cu nimeni dragostea ta, ci să fie singur stăpân pe inima ta și să domnească în ea ca un împărat pe tronul său. O dacă ai putea să-ți golești inima de toate, atunci Iisus ar veni bucuros să-Și facă locaș în tine. Curând, curând vei vedea că nădejdea pe care ți-ai pus-o în oameni s-a dus; numai nădejdea în Iisus rămâne. Ah, nu te încrede și nu te rezema pe trestia clătinată de vânt căci „orice făptură este ca iarba și toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când vântul Domnului bate peste ea”.

Vei fi curând dezamăgit, dacă vei prețui pe oameni după ceea ce arată ei pe dinafară. Dacă vei căuta să ai de la alții mângâiere și folos, vei avea adeseori pagubă. Dacă, în toate, vei căuta numai pe Domnul Iisus, Îl vei și găsi în toate. Dacă însă te vei căuta pe tine însuți pe tine însuți te vei găsi , dar aceasta va fi spre pierzarea ta; căci cine nu caută pe Domnul Iisus, se păgubește pe sine însuși mai mult decât l-ar păgubi toată lumea și toți vrășmașii lau loc.

„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Primul ajutor la copii

În orice casă în care se află un copil se pot întâmpla mici accidente, uneori cu urmări neînsemnate, alteori, însă, cu consecințe mai grave, care pot chiar pune în pericol viața micuțului. În cazul unui accident, este foarte important să vă păstrați calmul și, în funcție de gravitatea cazului, să anunțați medicul de urgență. Vă prezentăm în continuare câteva dintre cele mai frecvente accidente, și ce este de făcut în fiecare caz:

 

Lovitura la cap

Se întâmplă foarte des ca un copil să se lovească cu capul de colțul diferitelor movile sau, dacă este foarte mic, sub un an, să cadă de pe canapea sau de pe masa de înfășat. În cazul unei răni deschise la cap, tamponați imediat locul cu o compresă sterilă, pentru a opri sângerarea. Rănile la cap, dacă sunt mai adânci, trebuie de obicei cusute. Chiar dacă la exterior nu se vede nimic, nu este totuși exclus ca micuțul să se fi lovit rău și să fi suferit o comoție cerebrală. Simptome: copilul fie scoate țipete ascuțite, fie este liniștit sau prezintă o stare de somnolență și respiră neregulat.

Pericole de curentare

Orice copil încearcă, la un moment dat împins de curiozitatea să bage degetele în priză sau să se joace cu un aparat electric. În cazul unui pericol de electrocutare, opriți imediat toate  siguranțele electrice sau încercați să îndepărtați copilul de la sursa de curent, cu ajutorul unui cotor de mătură, al unei linguri de lemn sau apucându-l cu o pătură groasă, uscată. Nu apucați copilul cu mâinile, fiindcă veți rămâne ”lipită” de el, expunându-vă și pe dvs. pericolului de electrocutare.

Arsuri

Lăsați că curgă apă rece peste porțiunea arsă (în cazul membrelor scufundați-le pe acestea în apă rece), timp de 10-20 minute. Între timp, înveliți copilul într-o pătură caldă, pentru ca temperatura corpului să nu scadă prea mult. Aplicați pe locul respectiv un gel special pentru arsuri, răcoritor.

Înghițirea unor substanțe otrăvitoare

În cazul în care copilul a înghițit substanțe otrăvitoare sau medicamente, anunțați imediat salvarea. Atât timp cât nu știți cu exactitate ce anume a înghițit, nu-i dați nimic de mâncat sau de băut și nici nu încercați să-l forțați să vomite. Dacă este vorba de tablete sau medicamente, încercați să vă dați seama cam cât timp a trecut de când le-a înghițit și despre ce cantitate este vorba. În cazul în care copilul a înghițit substanțe toxice, de exemplu, detergent, substanțe de curățat care conțin oțet, salmiac etc., așteptați sosirea medicului de urgență și de-abia la sfatul acestuia încercați să faceți copilul să vomite, sau îi dați să consume apă. În unele cazuri, apa poate dilua substanțele toxice, însă, în alte cazuri, poate provoca reacții chimice cu efect negativ, când apa ajunge în stomac, în contact cu substanțele toxice respective, se produc spume sau aburi otrăvitori, care atacă organele interne. Este foarte recomandabil, ca măcar o persoană din casă să fi urmat un curs de acordare a primului ajutor, sau să aibă noțiuni în acest domeniu. În plus, în fiecare gospodărie trebuie să existe o ”farmacie a casei”, pentru cazuri neprevăzute.

ATENȚIE!!!

Nu toate medicamentele pe care adulții le suportă pot fi administrate și copiilor. De aceea verificați dacă medicamentele pe care le dați copiilor sunt indicate pentru ei și nu sunt expirate. Medicamentele trebuie păstrate într-un loc răcoros și uscat (nu în baie și nici la îndemâna copiilor!). Din ”farmacia casei” nu ar trebui să lipsească: feșe, comprese, bandaje, leucoplast, vată, pensetă, foarfecă, medicamente antinevralgice, tablete pentru gât, supozitoare pentru febră, cărbune medicinal, dezinfectant fără iod, gel împotriva rănilor și arsurilor, ceai de mușețel, cremă sau gel împotriva înțepăturilor de insecte.

E bine de știut...

În timp ce dozele mici de aspirină pot proteja organismul împotriva unui accident vascular, consumată în exces, aspirina poate avea un efect contrar, făcând ca riscul unui atac de cord sau cerebral să crească. Astfel, persoanele care iau una până la șase aspirine pe săptămână sunt puțin predispuse riscului de a se confrunta cu o ocluziune arterială, spre deosebire de cele care nu iau deloc aspirină. Pe de altă parte, mai mult de 15 tablete de aspirină pe săptămână dublează riscul unei hemoragii arteriale, iar acesta este cu atât mai mare cu cât persoana în cauză este mai în vârstă și prezintă o tensiune arterială ridicată.

Revista ”Credință și Sănătate”

Festival național de arte pentru liceeni „Florian Pittiş”

Consiliul Elevilor al Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti şi Trupa de teatru AS, în parteneriat cu Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, au deosebita plăcere să vă invite la cea de-a VII a ediție a Festivalului național de arte pentru liceeni „Florian Pittiş”, un concurs de teatru şi muzică dedicat liceenilor, în memoria lui Florian Pittiş.

 

Înscrierile la festival se fac până la data de 7 aprilie.

Festivalul național de arte pentru liceeni „Florian Pittiş” se va desfăşura în luna mai 2014 la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din Bucureşti.

Festivalul este organizat în două secțiuni şi are o durată de 3 zile:

Secțiunea I  - muzică;

Secțiunea a II-a.  – teatru;

Gala şi festivitatea de premiere.

Înscrierile la acest festival se fac pe baza următoarelor documente:

1. O înregistrare Avi/ Dvd (secțiunea teatru / muzică ),  Audio (secţiunea  muzică);

2. Un C.V al trupei , care trebuie să conțină: lista cu distribuția în ordinea intrării în scenă / membrii trupei, (elevi şi coordonatori); Scurt istoric al trupei (participări la concursuri, rezultate obținute etc.); date de contact.

3. Copii xerox după prima pagină a carnetului de elev vizat pe anul şcolar 2013-2014 pentru fiecare elev participant la festival.

Aceste documente se depun / se trimit prin poştă la secretariatul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” ( Bulevardul Regina Elisabeta nr.48 , sector 5), până pe data de 7 aprilie 2014. Materialele trimise vor fi analizate de către o comisie de specialitate, care va selecta trupele ce îşi vor prezenta prestația în cadrul Festivalului național de arte pentru liceeni „Florian Pittiş”.

Trupa câştigătoare a Marelui Trofeu la secţiunea teatru îşi va juca spectacolul pe scena Teatrului Excelsior din Bucureşti! Pentru consultarea regulamentului, cât şi a altor detalii accesați site-ul www.trupaas.ro.

Sursa: romaniapozitia.ro

Au început înscrierile la Gala Societăţii Civile 2014

În perioada 27 februarie - 25 martie 2014 se desfăşoară înscrierile la cea de-a XII-a ediţie a Galei Societăţii Civile pentru proiectele non-profit ale organizaţiilor neguvernamentale din România.

Înscrierile se realizează online, pe www.galasocietatiicivile.ro. 

“După ediţia de anul trecut, care s-a bucurat de un număr record de înscrieri, anul acesta avem aşteptări foarte mari. Sperăm să vedem cel puţin la fel de multe proiecte, cel puţin la fel de relevante, eficace şi originale prin soluţiile propuse în implementare, iar juriului să îi fie la fel de greu să aleagă câştigătorii pentru fiecare secţiune. Această evoluţie pozitivă din ultimii ani ne bucură şi ca organizatori ai celui mai mare proiect dedicat exclusiv promovării activităţii sectorului non-profit din România, dar mai ales ca cetăţeni a căror speranţă în viitor creşte, avem onoarea să premiem an de an cele mai bune proiecte ale sectorului non-profit aplaudate la scenă deschisă de către publicul larg”, a declarat Florentina Loloiu, Director Programe Gala Societăţii Civile.

Reprezentanţii sectorului non-profit şi neguvernamental pot înscrie proiecte implementate în anul 2013, în cele 17 secţiuni ale competiţiei, structurate astfel:

•Categoria A: Educaţie, Învăţământ, Cercetare; Artă şi cultură; Apărarea drepturilor individuale/ colective; Comportament civic şi participare publică; Sănătate; Incluziune socială; Servicii de asistenţă socială; Protecţia mediului; Dezvoltare economică şi socială.

•Categoria B: Proiecte şi campanii de voluntariat; Proiecte pentru tineret.

•Categoria C: Buget - / Eficienţă; Impact; Durabilitate; Originalitate.

•Categoria D: Proiecte şi campanii de CSR; Programe.

Evaluarea proiectelor se va desfăşura în perioada 2 aprilie - 12 mai 2014 şi va fi realizată de către un juriu alcătuit din specialişti în implementarea şi evaluarea proiectelor, cercetători, sociologi, jurnalişti, lideri şi formatori de opinie ai societăţii civile şi ai sectorului non-profit şi din reprezentanţi ai sectorului privat, consultanţi în CSR, comunicare sau corporate affairs.

Cele mai bune propuneri vor fi anunţate în cadrul Festivităţii de premiere a Galei Societăţii Civile, care va avea loc la începutul lunii iunie, în Bucureşti.

Iniţiată în anul 2002, de-a lungul celor unsprezece ediţii ale Galei Societăţii Civile, au fost înscrise în competiţie peste 1.500 de proiecte, semnate de către organizaţii non-profit, neguvernamentale, grupuri de iniţiativă sau persoane fizice din România.  Ediţia de anul trecut a Galei a avut un număr record de înscrieri, de 220 de proiecte şi programe, iar marele câştigător a fost proiectul “Şcoala mea în spital”, al celor de la Asociatta Little People România, prin care au reuşit să ajute copiii internaţi în secţii de oncologie să ţină pasul cu progresul şcolar, prin intermediul orelor sutinute în spital.

Calendarul Galei Societăţii Civile 2014:

Perioada de înscrieri: 27 februarie - 25 martie

Jurizare:  2 aprilie-12 mai

Festivitatea de premiere va avea loc la începutul lunii iunie, în Bucureşti.

Sursa: stiriong.ro

Marele premiu al Galei MEDIAFAX 2014, acordat lui Radu Beligan

Marele premiu al Galei MEDIAFAX 2014 - Gala valorilor, a fost acordat actorului Radu Beligan.

La evenimentul desfăşurat, marţi seară, la Ateneul Român, au mai fost premiaţi realizatoarea de televiziune Eugenia Vodă, comisarul şef Aurel Călin, Simona Baciu - fondatoarea Transylvania College, Ionuţ Dumitru - preşedintele Consiliului Fiscal, omul de afaceri Marcel Bărbuţ.

Au fost premiaţi şi fostul preşedinte al Republicii Moldova Mihai Ghimpu şi parlamentarii liberali Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Gheorghe Brega, pentru că sunt iniţiatorii documentaţiei înaintate Curţii Constituţionale a Republicii Moldova pentru recunoaşterea limbii române ca limbă oficială.

Premiile au fost acordate de actori întruchipând personaje precum Lucia Sturdza Bulandra, Constantin Tănase, Titu Maiorescu, Tristan Tzara, Dumitru Mociorniţă, Regina Maria, Carol Davila, Gheorghe Lazăr, Henri Coandă şi George Enescu, personalităţi care ar fi fost premiate la o Gală MEDIAFAX de acum aproximativ 100 de ani.

De fapt, istoria a fost legată de prezent, pentru a putea privi spre viitor.

În această logică, Lucia Sturdza Bulandra, interpretată de către Ileana Stana Ionescu, a fost cea care i-a acordat premiul lui Radu Beligan. Constantin Tănase, în interpretarea lui Valentin Teodosiu, i-a înmânat premiul Eugeniei Vodă, iar Titu Maiorescu, jucat de Alexandru Repan, l-a premiat pe Aurel Călin. premiul destinat lui Ionuţ Dumitru a fost oferit de Tristan Tzara (Dan Bordeianu), Marcel Bărbuţ şi-a primit premiul de la Dumitru Mociorniţă (Cristi Iacob), iar premiul salvatorilor din Apuseni a fost acordat chiar de către Regina Maria (Andreea Măcelaru). Medicii implicaţi în accidentul aviatic din Apuseni a fost premiaţi de Carol Davila (Mihai Gruia Sandu), Simonei Baciu i-a fost acordat premiul de către Gheorghe Lazăr (Marius Stănescu). Henri Coandă (Vladimir Găitan) a ales să-l premieze pe Gigi Căciuleanu, în timp ce George Enescu, interpretat de George Ivaşcu, i-a premiat pe parlamentarii moldoveni.

Prezentăm lista laureaţilor Galei MEDIAFAX 2014 - Gala Valorilor:

- Marele Premiu - Premiul pentru construirea legendei prin performanţă – Radu Beligan

- Premiul pentru excelenţă în comunicare - Eugenia Vodă

- Premiul pentru competenţă - comisar-şef Aurel Călin

- Premiul pentru exprimare liberă – Ionuţ Dumitru

- Premiul pentru performanţă în antreprenoriat – Marcel Bărbuţ

- Premiul pentru voluntariat în cauze etice şi caritabile – salvatorii din Apuseni: Argentin Todea, Gheorghe Giurgiu şi Gheorghe Trif

- Premiul pentru transformarea profesiei într-o religie - medicii Radu Zamfir, Valentin Calu, Cătălin Pivniceru

- Premiul pentru educaţie – Dascălul Românilor – Simona Baciu, fondatoarea Transylvania College

- Premiul pentru forţarea limitelor - coregraful Gigi Căciuleanu

- Premiul pentru promovarea spiritului şi culturii române – Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Gheorghe Brega.

Sursa: gandul.info

Aproximativ 4.000 de elevi s-au înscris în programul Cinema-Edu

Proiectul ”Cinema-Edu” cuprinde mai multe filme, proiecţii simultane în diverse locaţii şi concursuri cu surprize pentru liceeni. Tinerii vor avea astfel ocazia să vadă gratuit o selecţie de filme, printre care două canadiene, "Starbuck" şi "Incendii", două spaniole recomandate de Institutul Cervantes, "Bila" şi "Riduri", o peliculă italiană, "Eu şi tu", şi una românească, "O lacrimă de fată" în regia lui Iosif Demian.

 

Organizatorii proiectului, Asociaţia Culturală Macondo, organizează constant proiecţii de film în cadrul proiectului Cinema-Edu, în perioada februarie — iunie.

"Proiectul a crescut în fiecare an datorită profesorilor şi elevilor care alături de noi experimentează un alt tip de oră, la cinema. Filmele vorbesc pe limba lor, iar împreună cu noi, elevii învaţă mai mult din vocabularul cinematografic", a declarat Diana Cercel, project manager-ul proiectului.

Proiecţiile de filme din Capitală vor avea loc la Institutul Cultural Cervantes (sala Auditorium), Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso", Cinema Elvira Popescu, Noul Cinematograf Al Regizorului Român şi Biblioteca Națională.

Potrivit unui comunicat al organizatorilor remis luni AGERPRES, la finalul proiecţiilor, elevii vor participa la dezbateri cu invitaţi speciali din lumea filmului şi la concursuri cu premii.

Proiectul Cinema-Edu de educaţie cinematografică şi socială se extinde şi în alte localităţi din ţară, precum Topliţa, Corabia, Timişoara, Caracal, Moineşti, Moreni, Târgovişte, Slobozia, Slatina, oferind un program comprehensiv de filme de artă şi independente din patrimoniul internaţional şi naţional.

Partenerii evenimentului sunt Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Institutul Cervantes, Institutul Italian de Cultură 'Vito Grasso', Biblioteca Naţională a României, Institutul Francez al României.

Sfaturi practice despre lupta de zi cu zi

Așa cum iarna aduce zăpada care acoperă iarba, însă n-o usucă, ci mai mult, o păstrează și o înviază primăvara, când neaua piere și aceasta devine înfloritoare, la fel se întâmplă și în lupta duhovnicească. Iarna ispitelor și a grijilor vieții vine să înghețe zelul duhovnicesc.

 

Fiecare forțare duhovnicească, însă, care are drept scop ajutorul duhovnicesc, răspândirea sămânței, a cuvântului lui Dumnezeu, pe care harul Lui îl slujim ca niște robi nevrednici, viază iarba duhovnicească, adică zelul nevoitor pentru marea mântuire, pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu.

 

Sămânța se aruncă și după pământul care o va primi și care o va germina va fi și apariția plantei, cantitatea și calitatea rodului. Așa este și cuvântul lui Dumnezeu, care se rostește, în funcție de inimile care-l vor primi și-l vor prelucra, va înapoia binecuvântarea cea mare, ca să dobândim viața cealaltă.

Pentru a ne câștiga mântuirea, va trebui să ne punem viața în ordine, pentru că acolo unde este rânduială este pacea și Dumnezeu. Neorânduiala și confuzia sunt lucrarea diavolului. Ca să intrăm însă în rânduială, trebuie să urmăm îndrumările părintelui duhovnicesc. Fiecare om păcătos care s-a bucurat de marea binecuvântare, ca să vină la doctorul fără de arginți care se numește Sfânta Spovedanie, va trebui să țină îndrumările și regulile impuse de duhovnic ca să se îndrepte, să păstreze și să-și întărească sănătatea sufletească. Un doctor consultă bolnavul, pune diagnosticul, îi dă medicamentele și îndrumările medicale, pe care acesta trebuie să le păstreze cu sfințenie, ca să dobândească vindecarea. Și precum neglijarea cea mai mică a acestei prescripții medicale aduce după sine lipsa rezultatului așteptat al vindecării, tot așa mediul duhovnicesc dă rețeta duhovnicească pentru vindecare, și credinciosul este dator să țină regulile și rânduielile. Acestea sunt rugăciunea, mătăniile, studiul în special, al Noului Testament și al întregii Sfintei Scripturi. Noul Testament este harul cel nou al lui Hristos și binecuvântarea întregii Sfintei Treimi, în timp ce Vechiul Testament este doar o umbră. În continuare, vorbim despre post și gânduri. Pe acestea să nu le primim, ci să le alungăm pe loc, de la naștere, pentru că dacă le lăsăm vor naște multe buruieni, care, de cele mai multe ori, sunt adânc înrădăcinate, iar omul sângerează și, de obicei, aduc cancerul. Dumnezeu ne-a învrednicit să ne sculăm unii de dimineață, alții în zori și alții mai târziu. Primul lucru pe care îl avem de făcut, grija principală, izvorâtă din îndatorirea creștinească și nevoia sufletească pentru mântuire, este să îngenunchem, să înălțăm mâinile noastre către Dumnezeu și să ne rugăm. Cât de frumoase sunt rugăciunile Bisericii noastre, atât de diferite de cele ale vieții! ”Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, și cântare Îți aducem, Puternice, împreună cu îngerii”.

Deci, după ce ne-am sculat și am căzut la bunătatea lui Hristos, trebuie să-I mulțumim că ne-a învrednicit să trecem cu bine vremea nopții.

Somnul este o imagine a morții, pentru că adormim și nu știm unde ne aflăm timp de mai multe ore, și iarăşi ne ridicăm și devenim oameni vii, cu conștiință. După ce am mulțumit lui Dumnezeu din toată inima că ne-a făcut vrednici să vedem lumina zilei, să-L rugăm să ne ierte păcatele.

Să ne rugăm pentru vrăjmașii noștri, pentru cei care ne batjocoresc, ne osândesc, ne alungă și ne îndeamnă la păcat. Acesta este primul lucru pe care trebuie să-l facem, pentru că dacă nu iertăm, nici Dumnezeu n-o va face cu noi. Aceasta este iubirea cea mai vie față de aproapele, atunci când cineva se roagă pentru altul din toată inima, nu din obișnuință, că așa zice Dumnezeu, ci din suflet. Să iertăm și să iubim pe vrăjmași, care, în definitiv, sunt binefăcătorii sufletului nostru. Cel care ne ispitește, ne osândește, ne produce o stare nefericită devine instrumentul diavolului, pe de o pare, și a lui Iisus, pe de altă parte. Sfinții Părinți spun că el este instrumentul lui Iisus, cel care ne arde egoismul și mândria, ca să primim vindecarea. Acesta o va face din răutate, dar noi să altoim, însă, măslinul sălbatic într-unul roditor și vom produce road folositoare pentru viața noastră. De aceea, este un mare folos să-i acceptăm pe oamenii potrivnici.

Cei care ne laudă, desigur, dacă o fac din iubire sunt vrednici de cinste pentru că poartă iubirea lui Hristos. Acesta, însă, ne zice: ”Dacă iubiți pe cei care vă iubesc, ce folos veți avea? Aceasta fac și păcătoșii și vameșii, și primii și ultimii. Eu însă vă zic vouă: să iubiți pe vrăjmașii voștri, pe cei care vă fac rău, care vă prigonesc și vă pun la chinuri”. Pentru că Dumnezeu, Părintele ceresc, așa face, răsare soarele și plouă peste cei drepţi și peste cei nedrepți, peste cei răi și peste cei buni. El este Același pentru toți și face acestea și fiilor Lui, care-L iubesc din tot sufletul și celor care-L blesteamă și se arată necredincioși față de El. Nu face excepție cu nici unul, ca nici un om să n-aibă răspuns de apărare. Așa și noi, rugându-ne pentru acei oameni, pe de o parte, ne îndreptățim înaintea lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, îi ajutăm să se lumineze, pentru că este posibil ca ei să nu-și amintească de Dumnezeu să nu facă rugăciune, nici chiar cruce. Cine îi va ajuta pe aceștia? Așadar, au nevoie absolută de rugăciunile noastre, ca Dumnezeu să-i ierte și să-i sfințească și în același timp îi vom ajuta să vină la pocăință. Mare lucru este iubirea aceasta! Sfinții Părinți ne spun că, dacă vrei să-i faci rău vrăjmașului tău, trebuie să te rogi pentru el, pentru că rugăciunea ta Îl va forța pe Dumnezeu să intervină după dreptatea Lui, iar tu vei fi îndreptățit prin iubirea ta.

”Ne vorbește Starețul Efrem Fillotheitul. Meșteșugul mântuirii”, Ed. Cartea Ortodoxă, Ed. Egumenița

5 Martie. Pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Conon, cel din Isauria.

Sfântul Conon a trăit pe vremea Sfinţilor Apostoli. Era fiul lui Nestor şi al Nadei, dintr-un sat numit Vidani. Părinţii săi, la vremea cuvenită l-au căsătorit, dar el a dorit să trăiască cu femeia lui în feciorie. Se zice că însuşi Arhanghelul Mihail l-a învăţat credinţa în Hristos, l-a botezat în numele de viaţă făcătoarei Treimi, l-a împărtăşit cu Preacuratele Taine şi i-a dat puterea de a săvârşi lucruri minunate. Drept aceea el a plecat şi pe femeia lui Ana (căci aşa se numea aceasta), să fie de un gând cu dânsul şi să trăiască laolaltă în feciorie şi a botezat şi pe părinţii lui, după ce i-a adus mai întâi la credinţa lui Hristos. Apoi, a înduplecat pe tatăl său Nestor să sufere mucenicia pentru Hristos. Pe închinătorii la idoli care voiau să aducă jertfă unui demon întunecat şi necurat ce se găsea într-o peşteră, i-a făcut să cunoască pe Dumnezeul tuturor.

 

Sfârşitul său mucenicesc a fost astfel: când ighemonul Magnus a venit în ţinutul acela, aducând cu sine poruncile împărăteşti, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, şi a fost bătut cumplit. Când mulţimea a auzit despre aceasta a alergat ca să scoată pe sfânt din mâinile ighemonului şi să-l pedepsească pe acesta pentru fapta făcută. Ighemonul aflând aceasta, a fugit; iar mulţimea dezlegând pe sfânt şi ştergându-i rănile de sânge, l-a adus la casa lui, unde a mai trăit doi ani, după care s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul.

Acest sfânt era din Nazaretul Galileii şi a trăit pe vremea împăratului Decius. Deci, plecând de acolo, a venit în cetatea Pamfiliei, care se chema Mandron şi aici, făcându-şi o grădină în locul ce se zice Carmela, îngrijea de ea, scoţându-şi hrana de care avea nevoie. Şi era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci când au venit cei ce căutau să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi îndreptându-şi cuvântul către el, li s-a închinat lor din tot sufletul. Când aceştia i-au arătat pricina pentru care au venit la el, cum că ighemonul Publius îl cheamă, el le-a răspuns: dar ce nevoie are el de mine, că eu sunt şi creştin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget şi de o credinţă cu el. După ce a fost legat şi a fost adus înaintea ighemonului şi neîmplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor, i s-a bătut cuie de fier în picioare şi a fost silit să meargă aşa înaintea unui car. Atunci el, ieşind şi căzând în genunchi şi rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul ("Ascetul"), făcătorul de minuni.

Acest sfânt fiind iubitor de osteneală întru toate, s-a dat pe sine totodată, şi cercetării Sfintelor Scripturi şi a ajuns la desăvârşirea cea mai înaltă în sihăstrie şi în virtute. Mărturie despre acestea sunt scrierile rămase de la el (în Filocalia românească, volumul 1), care sunt pline de tot felul de învăţătură şi de folos; şi lucrarea minunilor i-a fost încredinţată de Mântuitorul Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie să istorisim aici una: pe când sfântul se găsea odată în curte şi se cerceta pe sine însuşi, a venit la dânsul o hienă sălbatică, aducând cu sine pe puiul ei care era orb şi într-un chip umilit s-a rugat de sfânt să se milostivească de ea şi să vindece orbirea puiului ei. Iar sfântul scuipând asupra ochilor celor bolnavi şi rugându-se, i-a dat vederea. După câteva zile hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulţumire pentru că i-a vindecat puiul. Dar sfântul nu a primit-o, până ce hiena nu i-a făgăduit că pe viitor nu va mai ataca oile săracilor. Dacă sfântul era atât de milostiv faţă de firea celor necuvântătoare, cât de milostiv trebuie sã era faţă de oameni, cărora însăşi părtăşia firii le cere să fie plini de îndurare?

Atât de mare era curăţia sfântului, încât preotul mănăstirii spunea sub jurământ că el nu a dat niciodată Sfintele Taine monahului Marcu; ci, ori de câte ori acesta venea să se împărtăşească, era împărtăşit de un înger, căruia i se vedea numai mâna din cot, ţinând linguriţa, când sfântul se împărtăşea. Sfântul se depărtase de toate grijile şi zgomotele lumii când era în vârstă de patruzeci de ani; şi petrecând întru sihăstrie şaizeci de ani, s-a mutat către Domnul. Era mic de statură, spânatic la barbă şi avea capul luminat pe dinlăuntru de harul Duhului Sfânt.

Sursa: calendar-ortodox.ro

De noi depinde să fim buni

Sfinţii Părinţi spun că trebuie să căutăm ca fiecare lucrare, gând şi muncă a noastră, totul să izvorască din inimă, căci cu inima simţim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetăm, iar când totul izvorăşte din inimă atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor minţii în inimă.

 

Când ne rugăm facem aceasta din inimă, căci Domnul este Domnul inimii. El este centru vieţii fiecărei fiinţe vii. El este sprijinitorul vieţii şi nu trebuie să-L căutăm alt undeva. El se află aici şi aşteaptă să-L primim, şi să credem în El. Noi avem puţină credinţă şi încredere în Domnul. Când vom avea atâta încredere în El cât avem în prietenii noştri, când îi rugăm să facă ceva pentru noi, când vom avea atâta încredere, nici noi şi nici ţara noastră nu va mai suferi atâta.

Haosul gândurilor din noi vine din gândurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de armonie a gândurilor, iar dacă politicienii noştri ar fi toţi într-un cuget nu am mai fi în starea aceasta. Suntem conştienţi că în noi se află o energie şi o viaţă dumnezeiască. Fiecare persoană ca energie dumnezeiască, când se uneşte cu celelalte creează o putere uriaşă, iar duşmanul fuge de aceasta, căci în ea sălăşluieşte armonia, iar în el dezbinarea.

Noi suntem ființe dăruite de Dumnezeu, dar nu știm să trăim cum se cuvine și facem iad și în noi, și în jurul nostru.

Vlădica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu să fie mutat într-alt loc. Vlădica a răspuns astfel cererii sale: “Părinte, cu dragă inimă te-aş schimba unde doreşti, dacă nu te-ai strămuta tu singur acolo” şi a adăugat: “Nici măcar diavolul nu poate face atât rău omului cât îşi face el singur”.

Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însuşirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace şi pocăinţă. De ce Domnul porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ţinem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmaşii, prietenii, rudele, apropiaţii noştri, nu avem pace şi linişte, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca şi cum n-ar fi nimic, să iertăm totul. Tocmai de aceea, părinţii trebuie să îndure multe în viaţă şi în familie cu copiii.

”Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”, Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Triodul — Cartea neştiută şi uitată!

Postul Mare are propria sa carte liturgică — Triodul. Acesta conţine cântări şi pericope biblice pentru fiecare zi a perioadei Postului, începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului şi sfârşind cu Vecernia din Sfânta şi Marea Sâmbătă. Cântările Triodului au fost compuse, în cea mai mare parte, după   dispariţia practică a instituţiei catehumenatului, adică botezul adulţilor şi necesitatea pregătirii pentru acesta. Accentul cântărilor se concentrează deci nu asupra Botezului ci asupra Pocăinţei.

Din păcate, foarte puţini oameni cunosc şi înţeleg astăzi frumuseţea şi adâncimea unică a acestei imnografii a Postului.

Necunoaşterea Triodului este cauza principală a dezvoltării lente către o adevărată înţelegere a Postului, a scopurilor şi înţelesurilor s.ale — o dezvoltare care are loc încetul cu încetul în mentalitatea creştină şi care reduce Postul la o „obligaţie" juridică şi la un set de reguli dietetice. Adevărata descoperire şi preocupare a Postului este aproape pierdută astăzi şi nu există altă cale mai apropiată de redescoperire a sa decât printr-o ascultare atentă a cântărilor Triodului.

Este semnificativ, de exemplu, cât de adesea aceste cântări avertizează tocmai împotriva unei înţelegeri „formale" şi, deci, făţarnice a postirii. Încă devreme, din Miercurea lăsatului sec de brânză, auzim: „De bucate postindu-te, suflete al meu, şi de pofte necurăţindu-te în deşert te lauzi cu nemâncarea; că de nu ţi se va face ţie pricină spre îndreptare, ca un mincinos vei fi urât de Dumnezeu, şi răilor draci te vei asemăna, care nici odinioară nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul, păcătuind; ci nemişcat să rămâi spre pornirile cele fără cale, părându-ţi că stai înaintea Mântuitorului Celui Ce S-a răstignit, şi mai ales că te răstigneşti împreună cu Cel ce S-a răstignit pentru tine."

Şi din nou în Miercurea celei de-a patra săptămâni a Postului auzim:

„Cei ce săvârşesc faptele bune în taină aşteptând răsplătirile duhovniceşti, nu le vestesc în mijlocul uliţelor, ci mai vârtos le poartă înăuntrul inimilor lor. Şi Cel ce vede toate, câte se fac în taină ne dă plata înfrânării. Să săvârşim dară postul, nemâhnindu-ne la feţe, ci în cămările sufletelor noastre rugându-ne neîncetat, să strigăm; Tatăl nostru, Carele este în ceruri, nu ne duce pe noi în ispită, rugămu-ne; ci ne izbăveşte de cel rău".

De-a lungul întregului Post, opoziţia smereniei vameşului cu mândria şi lauda de sine a fariseului este accentuată în cântări, pe când făţărnicia este denunţată. Dar atunci care este adevăratul Post? Triodul răspunde: este, întâi de toate, o curăţie interioară:

„... Pentru aceasta să postim, credincioşilor, de mâncărurile cele ce strică şi de patimile cele pierzătoare, ca să culegem viaţă din dumnezeiasca cruce. Şi împreună cu tâlharul cel cu minte să ne întoarcem la patria cea dintâi...".

Este, de asemenea, o întoarcere la iubire, o luptă împotriva vieţii distruse, împotriva urii, nedreptăţii, invidiei:

„Postindu-ne, fraţilor, trupeşte, să ne postim şi duhovniceşte. Să dezlegăm toată legătura nedreptăţii. Să rupem încurcăturile tocmelilor celor silnice. Tot înscrisul nedrept să-l spargem. Să dăm flămânzilor pâine şi pe săracii cei fără case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă. Veniţi credincioşilor să lucrăm la lumină lucrurile lui Dumnezeu; să umblăm cu chip smerit ca ziua. Să lăsăm desfătarea trupească, să creştem darurile sufletului, şi să dăm celor lipsiţi pâine, şi să ne apropiem către Hristos cu pocăinţă strigând: Dumnezeul nostru miluieşte-ne pe noi".

În timp ce ascultăm aceasta, ne întrebăm cât de departe suntem de sărmana şi făţarnica înţelegere a Postului care stăpâneşte astăzi şi care îl arată exclusiv în culori întunecate, ca pe un soi de „disconfort", pe care, dacă ni-l asumăm liber şi „suferim prin el", ne împodobeşte automat cu „merite" şi „aranjează bunele noastre relaţii" cu Dumnezeu. Câţi oameni au acceptat ideea că Postul este perioada când ceva ce pare a fi bun în sine este interzis, ca şi cum Binelui i-ar face plăcere să ne tortureze. Totuşi, pentru autorii acestor cântări, Postul reprezintă tocmai contrariul; este întoarcerea la viaţa „normală", la acea „postire" pe care Adam şi Eva au întrerupt-o, introducând astfel primăvară duhovnicească, ca o perioadă a bucuriei şi luminii:

„Răsărit-a primăvara postului şi floarea pocăinţei... Vestirea postului să o primim cu bucurie, că de l-ar fi păzit strămoşul Adam n-am fi suferit căderea cea din Eden...  Vremea postului este veselă. Pentru aceasta săturându-ne din destul de curăţia cea luminată, de dragostea cea curată, de rugăciunea cea luminoasă şi de alte toate bunătăţi să strigăm luminat...".

Numai aceia care „se bucură în Domnul" şi pentru care Hristos şi împărăţia Sa reprezintă cea mai de seamă dorinţă şi bucurie a vieţuirii lor pot să accepte bucuroşi lupta împotriva răului şi a păcatului şi pot fi părtaşi la biruinţa cea din urmă. De aceea, dintre toate categoriile de sfinţi, numai martirii sunt invocaţi şi lăudaţi prin cântări aparte în fiecare zi a Postului. Aceasta pentru că martirii sunt în mod deosebit aceia care L-au iubit pe Hristos mai mult decât orice altceva în această lume, mai mult decât viaţa lor însăşi, care s-au bucurat atât de mult în Hristos încât au putut spune precum Sfântul Ignatie al Antiohiei, care, pe patul de moarte fiind, a spus: „Acum încep să trăiesc...".

Ei sunt martirii împărăţiei lui Dumnezeu pentru că aceia care au văzut-o şi au pregustat-o sunt capabili de această ultimă ofrandă. Ei sunt însoţitorii noştri, modelul nostru de-a lungul Postului, iar acesta — Postul — este lupta noastră pentru biruinţa dumnezeiescului, cerescului şi eternului în noi.

Vieţuind într-această nădejde, căutând la această vedere, voi, părtinitorilor mucenici, aţi găsit în moarte calea vieţii... „Cu zaua credinţei îmbrăcându-vă bine şi cu însemnarea crucii înarmându-vă,ostaşi viteji v-aţi arătat; tiranilor bărbăteşte aţi stat împotrivă şi înşelăciunea diavolului aţi surpat; şi biruitorii făcându-vă cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă lui Hristos pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre".

De-a lungul a patruzeci de zile, Crucea lui Hristos, învierea Sa şi bucuria strălucitoare a Paştelui sunt cele ce constituie „sistemul de referinţă" absolut pentru întreaga imnografie a Postului; o permanentă aducere aminte a faptului că oricât de îngustă şi dificilă este calea, în cele din urmă, aceasta conduce la masa lui Hristos în împărăţia Sa. După cum am spus deja, nădejdea şi pregustarea bucuriei pascale pătrunde în întreg Postul şi reprezintă adevărata motivaţie pentru ostenelile din timpul Postului.

„Dorind să ne împărtăşim cu dumnezeiescul Paşte să căutăm biruinţa asupra diavolului prin postire... Ne vom împărtăşi cu dumnezeiescul Paşte al lui Hristos!".

Triodul — Cartea neştiută şi uitată! Dacă ştim doar că există, prin el putem regăsi — impropriindu-ni-l încă o dată — nu numai duhul Postului ci şi duhul Ortodoxiei însăşi, duhul viziunii sale pascale asupra vieţii, morţii şi veşniciei.

”Postul cel Mare”, Alexander Schmemann

Dafinul – planta învingătorilor

Când auzim cuvântul laur, îl asociem imediat cu coroanele care li se puneau pe frunte, în Roma şi Grecia antică, personalităţilor de excepţie: câştigătorii de olimpiade, vitejii din războaie, filozofi şi poeţi. Întemeietorii medicinei au pus dafinul la locul lui printre medicamente.

Hipocrate descrie frunzele şi seminţele plantei ca un remediu ce trebuie folosit pentru profilaxia epidemiilor de holeră şi de malarie, în tratarea dizenteriei şi a litiazei renale, pentru diminuarea durerilor în timpul naşterii.

Avicena considera dafinul unul din cele mai eficiente leacuri în cazuri de dureri în articulaţii, apnee, dar şi încordare nervoasă. Scoarţă şi seminţele le folosea în tratarea colecistitei şi a nisipului în vezica urinară. Galenus ştia că toate părţile plantei au efecte antiseptice, antimicrobiene şi de calmare.

Ceaiul de dafin curata sinusurile şi ameliorează indigestia. Proprietăţile terapeutice ale ceaiului de dafin mai sunt cunoscute şi în tratarea reumatismului cronic, afecţiunilor nervoase şi afecţiunilor orale.

Macerarea, 24 de ore, a frunzelor de dafin în untura topită proaspăt şi apoi stoarse devine rezultatul unei alifii care poate să amelioreze puseurile de reumatism ale articulaţiilor.

Frunzele de dafin arse pe jăratic produc un miros foarte frumos în cameră şi alungă insectele.

Mestecând o frunză de dafin putem vindeca rapid o stomatită.

Decoctul obţinut din frunze de dafin şi băut pe parcursul unei zile are darul de a întări sistemul imunitar.

20-30 frunze de dafin opărite cu o cană de apă clocotită şi infuzate 20 minute pot fi folosite cu succes în caz de intoxicaţie şi otrăvire pentru că duc la un efect vomitiv instantaneu.

Câte o frunză de dafin mestecată pe stomacul gol dimineaţa, la prânz şi seara se ameliorează digestia.

Frunzele de dafin opărite cu apă clocotită reprezintă, după răcire, gargara pentru vindecarea răguşelii şi a infecţiilor gingivale.

La nivel psihomental, trezeşte starea de dinamism, de expansiune, conferind atitudinea specifică unui învingător. Purifică fiinţa şi îi ridică nivelul de vibraţie.

Untul de dafin, extras din fructele arbustului, intra în componenţa multor unguente, în special cele utilizate pentru calmarea diferitelor manifestări ale durerii.

Sursa: observatordebacau.ro