Cum ați proceda dacă ... ?

Un profesor la medicină aduse înaintea studenţilor săi un caz deosebit. `Un cuplu, bolnav de tuberculoză şi sifilis, are deja patru copii. Unii au murit din copilărie, alţii au rămas handicapaţi. Acum este aşteptat cel de-al cincilea copil. Aţi sfătui acest cuplu, întrebă profesorul, să avorteze? Şi aţi pune asta în practică?`.

Majoritatea studenţilor răspunseră afirmativ.

`Procedând astfel, spuse profesorul, l-aţi fi ucis pe Beethoven`.

***

Omule, să NU îndrăzneşti vreodată să sfătuieşti un cuplu să avorteze, chiar dacă bănuieşti sau ai certitudinea că acel copil este sau va fi handicapat, pentru că făcând aşa ceva poţi deveni sau devii ucigaşul moral al unei fiinţe - o fiinţă care trebuie să vină pe lume, indiferent în ce stare se află - o fiinţă cu care Dumnezeu are un plan de mântuire! Să NU îndrăzneşti să opreşti o inimă care bate în acord cu voia lui Dumnezeu.

Sursa: romaniadiaspora.blogspot.ro

Baletul "Cenuşăreasa" revine la Opera Naţională Bucureşti

“Cenuşăreasa”, una dintre cele mai îndrăgite poveşti ale copilăriei, transformată într-o adevărată bijuterie a baletului pe muzica lui Serghei Prokofiev, revine în repertoriul Operei Naţionale Bucureşti, sâmbătă 8 şi duminică 9 martie, la ora 19.00. Libretul de Mihai Babuşka, adaptare după Nikolai Volkov, inspirat de povestea lui Charles Perrault.
 

Conducerea muzicală îi aparţine dirijorului Adrian Morar.

Libretul, regia şi coregrafia baletului în două acte “Cenuşăreasa” pe muzica lui Serghei Prokofiev sunt semnate de Mihai Babuşka, iar rolurile principale sunt interpretate de prim-balerinii Operei Naţionale Bucureşti, Bianca Fota, Oana Babuşka (Cenuşăreasa) şi Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader (Prinţul).

“Mi-am dorit o atmosferă «daliană», cu decoruri care să sugereze scurgerea timpului, ca în tablourile pictorului, în care ceasurile se preling la propriu.

Am preferat să adaug o notă de umor unei muzici greoaie - cele două surori vitrege în travesti -, element care creează o contrapondere pentru lirismul evoluţiilor celor doi prim-solişti.

Eu nu cred că există spectacole de balet special pentru copii sau special pentru oameni mari. (…) Un spectacol cum ar fi «Lacul lebedelor«, «Giselle» sau «Cenuşăreasa» sunt, cred, pe placul tuturor. Pentru că nu este adult care să nu aibă şi ceva de copil în el”, a declarat Mihai Babuşka.

Astăzi maestru de studii şi repetiţii la Opera Naţională Bucureşti, Mihai Babuşka este absolvent al “Şcolii Academice” a “Teatrului Mare” din Moscova în 1977 şi a devenit prim-solist al operei din Bucureşti în anul 1980. Mihai Babuşka este câştigătorul Premiul “Teatrului Naţional Sârb” din Novi Sad, al Premiului I la “Concursul Internaţional de Dans Iugoslav”, al “Premiului de Excelenţă” al “Uniunii Criticilor Muzicali” (în 2001). A fost bursier al Programului Guvernamental “Lideri-Vizitatori internaţionali”, pentru management artistic, SUA, 2005. În perioada 2001-2008, Mihai Babuşka a fost şef al Companiei de Balet din cadrul Operei Naţionale Bucureşti. A creat la Opera Naţională Bucureşti mai multe spectacole: “Don Quijote” de Ludwig Minkus (2000), “Palladio” de Karl Jenkins (2002), “Cenuşăreasa” de Serghei Prokofiev (2002), “Baiadera” de Ludwig Minkus (2005), “Giselle” de Adolphe Ch. Adam (2009).

Scenografia: Adriana Urmuzescu.

Din distribuţia spectacolului din 8 martie mai fac parte Mihai Babuşka / Antonel Oprescu / Călin Rădulescu, Cătălin Caracaş /Andrei Dolcoş, Raul Oprea/ Bogdan Plopeanu, Mircea Crăciun, Lucas Campbell / Shohei Horiuchi, Cristian Preda, Virgil Ciocoiu, Rebecca Haw/ Sena Hidaka/ Marina Minoiu/ Bianca Stoicheciu, Marina Minoiu/ Reina Yagura, Lorena Negrea, Rin Okuno, Noellie Coutisson/ Alice Minoiu, Florin Mihalache, Vicenţiu Popescu, Mircea Ioniţă, Gabriel Luca, George Mocanu.

Sursa: Cotidianul

Priveşte în adâncul sufletului tău

“Fericiţi cei fără prihană (neprihăniţi), care umblă în legea Domnului” (Psalmi 118,1).

Cuvântul “neprihănit” ne arată că omul stă înaintea lui Dumnezeu în pocăinţă şi smerenie, iar Dumnezeu începe să-l călăuzească pe calea poruncilor. Atunci omul simte începutul iertării de către Dumnezeu a păcatelor lui, iar în continuare urmează calea împreună cu El pe treptate faptelor bune.

 

Temelia mântuirii noastre stă în cunoaşterea propriei neputinţe, care se descoperă în căderile noastre cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul şi în multe altele. Să-ţi dai seama că în tine vieţuiesc toate patimile. Viaţa pe care o duci şi împrejurările în care te afli le demască şi le arată. De aceea trebuie dezvoltate răbdarea şi smerenia; să înveţi să rabzi şi să fii îngăduitor faţă de cei din jur. “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6,2).

 

Trebuie să ne stabilim scopul principal al vieţii: să-i cerem zilnic şi neîncetat lui Dumnezeu ca El să ne arate căderile noastre cu cuvântul, cu fapta sau cu gândul şi în multe altele. Să-ţi dai seama că în tine vieţuiesc toate patimile. Viaţa pe care o duci şi împrejurările în care te afli le demască şi le arată. De aceea trebuie dezvoltate răbdarea şi smerenia; să înveţi să rabzi şi să fii îngăduitor faţă de cei din jur. “Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni 6,2).

 

Trebuie să ne stabilim scopul principal al vieţii: să-i cerem zilnic şi neîncetat lui Dumnezeu ca El să ne arate ta este osteneala ce va fi suficientă până la sfârşitul vieţii noastre: să-ţi vezi păcatele cu ajutorul harului lui Dumnezeu, să plângi pentru ele şi să te smereşti înaintea lui Dumnezeu. Iar mângâiere sufletească să nu căutăm cu tot dinadinsul, doar dacă Dumnezeu ne-o va trimite.

 

Urâm păcatele doar la suprafaţă, dar ne îndulcim de conţinutul lor. Vedem patimile celor din jur, dar nu le vedem pe ale noastre. Atunci când, cu îngăduinţa lui Dumnezeu, aproapele ne pricinuieşte lovituri cu cuvântul sau cu fapta, ne tulburăm, suntem cuprinşi de mânie, ţinem minte răul, ne îndreptăţim învinuindu-l. Acestea toate, ne sunt îngăduite pentru a ne vedea patimile, pentru a ne cunoaşte neputinţele şi a alerga la ajutorul lui Dumnezeu.

Cei mai mulţi însă nu împlinim voia lui Dumnezeu. Tindem spre o viaţă înaltă pe care Dumnezeu nu ne-o dă. Ne străduim să ne orânduim viaţa aşa cu trebuie, însă nu vedem voia lui Dumnezeu în împrejurările grele ale vieţii. De exemplu – ne trimite o boală – trebuie să învăţăm să o suportăm cu răbdare şi smerenie. Dacă în vieţurirea împreună cu rudele au loc neplăceri, dacă avem o muncă nepotrivită şi grea, ori un şir de patimi sufleteşti şi trupeşti chinuitoare, în astfel de împrejurări reale, trebuie să învăţăm să răbdăm, mustrându-ne pentru faptul că nu le putem suporta precum cere Dumnezeu.

O astfel de nevoinţă este prima treaptă reală către viaţa duhovnicească, ce naşte o credinţă vie. Răbdarea şi smerenia vindecă mintea şi voinţa şi le face capabile să se supună voii lui Dumnezeu.
Priveşte în adâncul sufletului tău: din ce cauză acolo e întuneric şi apăsare? Din cauza acceptării şi însuşirii patimilor, din cauza unirii strânse cu ele.

 

Cum să treci de aceasta? Străduindu-te ca la rugăciune să aduci pocăinţă sinceră înaintea lui Dumnezeu, singurul nostru Vindecător; să observi cu atenţie mişcarea gândurilor şi simţămintelor tale, şi atunci vei vedea care păcate luptă împotriva ta şi te întunecă, te întinează: mânia, ţinerea de minte a răului, ura faţă de oameni, inima crudă, invidia, puţina credinţă, multa vorbire, uitarea de Dumnezeu ş.a.m.d.

 

Ţine minte că până la sfârşitul vieţii vei cădea în păcate, grele sau uşoare, te vei enerva, te vei lăuda, vei minţi, te vei mândri, te vei zgârci şi-i vei supăra pe alţii. Dar tocmai această conştientizare te va ţine în smerenie. Pentru fiecare păcat există pocăinţă. Trebuie să ai grijă! Să strigi necontenit către Dumnezeu: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Ne spuncea Sf. Pavel că acela care mărturiseşte că Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi va striga neîncetat către El va fi mântuit (I Tesaloniceni 5,17).

Mântuieşte-L şi tu pe Hristos şi strigă neîncetat către El şi te vei mântui!

Sursa: ziardambovita.ro

Să ne amintim de ... Alexandru Vlahuţă

Povesteşte Victor Eftimiu:

 

“După Caragiale, după Delavrancea şi Coşbuc, iată-l şi pe Vlahuţă plecat de pe această vale a plângerilor şi a trandafirilor. Căci dacă pentru cei mulţi pământul este o vale a plângerii, pentru el era şi o înflorire de roze. Avea trandafiri în suflet şi lumina cu ei şi-i risipea ca o cascadă blândă, ca o revărsare bogată, de-a lungul patriarhalelor cerdacuri din pânzele lui Grigorescu. Aşa l-am cunoscut eu pe Vlahuţă prin 1910, când locuia în palatul funcţionarilor publici de la şosea.

Şi această amintire nu vreau s-o şterg din suflet, căci e plină de seninătate. În odăile luminoase şi primitoare, înduioşate de surâsul blând al doamnei Vlahuţă, maestrul trecea liniştit printre oaspeţii săi, cu gesturi lente şi armonioase, cu lumini de bunătate în privirea pătrunzătoare. Era un colţ de pace şi de poezie casa lui Vlahuţă. De la ferestrele înguste, din balconul împodobit cu muşcate se vedeau, jos, copacii şoselei Kisselef, iar departe, orizontul albastru. Şi toate încăperile erau pline de lumina liniştită a depărtărilor. O mare dragoste de viaţă, adânc înţeleasă şi trăită calm se desprindea din toată făptura lui Vlahuţă. Nimic brutal, nimic zgomotos, nimic disarmonic. Omul acesta avea ceva dintr-o altă epocă. Era potolit în gesturi şi vorba lui era domoală, plină, totuşi de o sonoritate catifelată. O energie care nu îmbrăca niciodată forme violente, dar pe care o ghiceai în ochii sumbri, sub fruntea chinuită de gânduri, sub povara părului bogat şi negru. Ştia să rămână poet în mijlocul înfrigurării contemporane şi să trăiască pentru ei şi ai lui, cu lumea lui de visuri, cărora le dădea o aşa de mare intensitate, încât deveneau realizări.

Epicurian delicat, pricepea valoarea nuanţelor. Asemenea albinei, din cea mai umilă manifestare a vieţei, culegea mierea parfumată…

Mă uitam la el adesea, în vremea suculentelor ospeţe la care venea Coşbuc, Dobrogeanu-Gherea, Iosif, Goga, colo sus, în palatul funcţionarilor publici. Când îşi turna vin, îl gusta cu toate simţurile. Privea lung paharul gol. Ce elegant obiect de artă, câtă impalpabilă frumuseţe doarme într-un pahar gol! Ochii lui Vlahuţă se încântau de armonia vinului de chihlimbar sau de rubin, urcând în cristalul pur şi măritându-şi culorile cu transparenţa cupei; prindea, cu amândouă palmele, paharul şi-i savura contactul rotund şi proaspăt; cu mâini tremurătoare îl ridica şi, cu ochii pe jumătate închişi, cu nările în freamăt, aspira din plin aroma generoasă a licoarei lui Bachus… Şi numai după această sensuală pregătire, sorbea din primul pahar – după ce alţii goliseră, pe nerăsuflate, câteva…

Înainte de a aprinde o ţigară, o pipăia, îi mângâia silueta fină şi elegantă… Se minuna de fenomenul misterios al chibritului care scapără şi se aprinde, pâlpâire efemeră a unui fluturaş de foc, minusculă şi fermecătoare feerie… Cel dintâi fum albăstrui, amestecat cu aburul parfumat al cafelei abia turnate, urca înspre tavan şi-n împreunarea lor, Vlahuţă părea că trăieşte eternităţi de vis şi de voluptate, pe care grăbiţii veacului nu le mai cunosc, căci au pierdut cultul amănuntului şi al armoniilor intime…

Personalitatea lui Vlahuţă, aşa cum l-am văzut eu, va trăi de-a pururi în proza lui mlădioasă, plină de ritm şi de bucurie a simţurilor, în proza lui care se leagănă, coboară şi urcă în curbe armonioase, cu graţia unei sirene care ar dansa în valuri luminoase şi pure, în cadenţe mângâiate şi mult liniştitoare…

L-aş fi visat bătrân, bătrân de tot, săvârşindu-se într-un decor vrednic de el. Dar a murit ca şi ceilalţi mari prieteni ai săi, moarte săracă şi neagră…”.

Sursa: istoriiregasite.wordpress.com

Știați că autorul chipului celebrei statui a lui Iisus din Rio de Janeiro este un român?

De celebra statuie a lui Iisus din Rio de Janeiro a auzit toată lumea, însă foarte puţini ştiu că autorul chipului Mântuitorului este sculptorul gălăţean Gheorghe Leonida.

 

Provenit dintr-o familie care a dat numeroase personalităţi (dintre care Eliza Leonida-Zamfirescu şi Adela Leonida-Paul, surorile sale), Gheorghe Leonida s-a născut la Galaţi, în 1892 (1893, după alte surse).

Cum tatăl său, ofiţer de carieră, a fost nevoit să plece din Galaţi, Gheorghe a absolvit liceul la Bucureşti, unde apoi a urmat Conservatorul de Arte Frumoase, secţia sculptură. Şi-a făcut debutul în 1915, la un salon naţional. După ce a luptat în Primul Război Mondial, şi-a continuat studiile de artă în Italia, timp de trei ani, iar operele sale au fost încununate cu mari premii la Roma (pentru lucrarea „Reveil”) şi la Paris („Le Diable”).

În 1925, s-a mutat în capitala Franţei, unde Paul Landowsky tocmai primise comanda pentru statuia Cristo Redentor (Cristos Mântuitorul). Unanim recunoscut pentru expresivitatea chipurilor pe care le realiza, Gheorghe Leonida a fost angajat de Landowsky să sculpteze capul monumentalei statui a lui Iisus. Începută în 1926, întreaga lucrare a fost finalizată în 1931 şi a devenit în timp un adevărat simbol al Americii Latine.

Cu o înălţime totală de 38 de metri (numai capul are 3,75 metri) şi o greutate de 1.145 de tone, Cristo Redentor este considerată una dintre minunile lumii moderne.

Revenit în ţară, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze, însă a murit la numai 49 de ani, în primăvara lui 1942, căzând de pe acoperişul casei familiei sale din Bucureşti, în timp ce culegea flori de tei.

Regimul comunist i-a minimalizat opera, din cauza faptului că Leonida a sculptat mai multe busturi ale membrilor Casei Regale, astfel că faimoasa sa contribuţie la minunea din Rio a rămas uitată.

Lucrările sale se află în principal la Castelul Bran şi la Muzeul Naţional de Artă, dar pot fi admirate şi la alte mari muzee bucureştene.

Sursa: viata-libera.ro

Urşi polari pe Google Maps

Google a adăugat urşii polari la serviciile sale de cartografie online. „Bear Tracker“ va permite supravegherea deplasărilor urşilor. Membri ai Google Maps s-au alăturat asociaţiei de apărare a urşilor polari Polar Bears International şi au mers, la sfârşitul anului trecut, la Churchill, în nordul extrem al Canadei (statul Manitoba), fotografiind animalele din golful Hudson, relatează Agerpres.

 

Urşii polari se deplasează în tundră şi pe banchiză, căutând hrană şi parteneri. Google a văzut în golful Hudson câteva exemplare, specia fiind ameninţată de încălzirea care le afectează mediul îngheţat de care depind.

Pentru a înţelege încălzirea climatică şi impactul ei asupra urşilor polari, sunt necesare referinţe regionale şi mondiale, potrivit Kristei Wright, director general al Polar Bears International. Pe lângă faptul că utilizatorii Google Maps vor putea urmări urşii polari, imaginile şi datele strânse vor contribui la măsurarea efectelor schimbărilor climatice asupra animalelor din acea zonă.

Google a montat pe o maşină specială aparate de fotografiat panoramice, maşinile fiind capabile să se deplaseze fără să rişte să fie atacate de carnivore.

Sursa: eazi.ro

Te doare capul? Ai grijă ce mănânci!

Durerile de cap care apar când te aştepţi mai puţin pot fi prevenite cu ajutorul unei alimentaţii echilibrate. Specialiştii vă spun ce trebuie să evitaţi şi cum trebuie să preparaţi mâncarea pentru a vă proteja sănătatea.

 

1) Reduceţi produsele animale, mai ales carnea, apoi peştele, ouăle şi brânzeturile.

2) Renunţaţi la grăsimile animale, cu unele rare excepţii, de exemplu untul crud. Reduceţi şi grăsimile vegetale sofisticate, cum este margarina. Substituiţi cerealele rafinate cu cele integrale şi naturale.

3) Eliminaţi pe cât posibil toate alimentele rafinate care lipsesc organismul de săruri minerale şi vitamine. De exemplu, înlocuiţi zahărul alb cu miere şi sarea cu sare marină integrală.

4) Toate alimentele de mai sus nu trebuie să constituie mai mult de 30-40% din dieta noastră. Pentru restul de 60-70% consumaţi verdeţuri proaspete, fructe, legume proaspete şi uscate. Atenţie! Folosiţi legumele şi fructele uscate cu moderaţie dacă sunt vechi.

5) Folosiţi uleiul de măsline şi diverse arome vegetale.

6) Fierbeţi cât mai puţin posibil legumele şi consumaţi-le în cea mai mare parte crude, la începutul mesei. Fierberea legumelor elimină cea mai mare parte a vitaminelor şi a sărurilor minerale conţinute, iar consumarea la începutul meselor favorizează absorbţia.

7) Mâncaţi fructele la cel puţin o oră după masă, pentru a evita eventualele probleme legate de fermentaţia intestinală.

8) Obişnuiţi-vă să nu beţi apă în timpul meselor, ci doar după ce aţi terminat de mâncat şi cel puţin un pahar dimineaţa pe stomacul gol. Acest obicei favorizează eliminarea toxinelor.

9) Reduceţi băuturile fermentate şi alcoolul, cu excepţia unei cantităţi limitate de vin bun.

10) Eliminaţi ciocolata şi toate produsele de patiserie. Dacă doriţi ceva dulce, încercaţi mierea parfumată.

Argila, un remediu eficient

Proprietăţile argilei sunt cunoscute încă din antichitate: folosită în împachetări, este foarte eficientă pentru a atenua crizele. Se aplică alternativ pe plexul solar, pe ceafă şi pe gât, o pastă făcută din argilă verde şi ulei de măsline.

Se ţine, bine acoperită cu un material din lână sau din bumbac, 30 de minute. Se va repeta în fiecare zi până la ameliorarea evidentă a simptomelor.

Dozele unitare pentru preparat sunt: două linguriţe de argilă, o linguriţă de apă, o linguriţă de suc de lămâie şi o linguriţă de ulei de măsline.

Sursa: clicksanatate.ro