De noi depinde să fim buni

Sfinţii Părinţi spun că trebuie să căutăm ca fiecare lucrare, gând şi muncă a noastră, totul să izvorască din inimă, căci cu inima simţim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetăm, iar când totul izvorăşte din inimă atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor minţii în inimă.

 

Când ne rugăm facem aceasta din inimă, căci Domnul este Domnul inimii. El este centru vieţii fiecărei fiinţe vii. El este sprijinitorul vieţii şi nu trebuie să-L căutăm alt undeva. El se află aici şi aşteaptă să-L primim, şi să credem în El. Noi avem puţină credinţă şi încredere în Domnul. Când vom avea atâta încredere în El cât avem în prietenii noştri, când îi rugăm să facă ceva pentru noi, când vom avea atâta încredere, nici noi şi nici ţara noastră nu va mai suferi atâta.

Haosul gândurilor din noi vine din gândurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de armonie a gândurilor, iar dacă politicienii noştri ar fi toţi într-un cuget nu am mai fi în starea aceasta. Suntem conştienţi că în noi se află o energie şi o viaţă dumnezeiască. Fiecare persoană ca energie dumnezeiască, când se uneşte cu celelalte creează o putere uriaşă, iar duşmanul fuge de aceasta, căci în ea sălăşluieşte armonia, iar în el dezbinarea.

Noi suntem ființe dăruite de Dumnezeu, dar nu știm să trăim cum se cuvine și facem iad și în noi, și în jurul nostru.

Vlădica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu să fie mutat într-alt loc. Vlădica a răspuns astfel cererii sale: “Părinte, cu dragă inimă te-aş schimba unde doreşti, dacă nu te-ai strămuta tu singur acolo” şi a adăugat: “Nici măcar diavolul nu poate face atât rău omului cât îşi face el singur”.

Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însuşirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace şi pocăinţă. De ce Domnul porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ţinem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmaşii, prietenii, rudele, apropiaţii noştri, nu avem pace şi linişte, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca şi cum n-ar fi nimic, să iertăm totul. Tocmai de aceea, părinţii trebuie să îndure multe în viaţă şi în familie cu copiii.

”Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”, Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Unde nu a intrat niciodata Dumnezeu?

Într-o biserică se întâmpla să vină cu regularitate un bătrânel în haine ponosite. Lumea, evident, se îmbrăca frumos la biserică, îşi lua – vorba ceea – hainele de duminică. Bătrânelului în schimb părea să nu-i pese. Haina murdară, prăfuită, pantaloni pătaţi… Aşa că oamenii au început să fie deranjaţi de treaba asta şi i-au spus preotului. Preotul a promis să se ocupe de problemă. Aşa că l-a luat pe bătrânel deoparte şi i-a zis:
-Tu ştii cum ar trebui să vină îmbrăcaţi oamenii la noi la biserică ?
-Nu ştiu părinte.
-Păi uite, deseară, când îţi faci rugăciunea, întreabă-l pe Dumnezeu cum ar trebui să fie îmbrăcaţi oamenii care intră în biserica asta !
-Bine părinte .
A doua zi, bătrânelul apare la biserică în aceleaşi haine. Preotul îl întreabă:
-L-ai întrebat pe Dumnezeu cum să te îmbraci ?
-L-am întrebat, părinte.
-Şi ce-a zis Dumnezeu.
-A zis că habar n-are. El n-a fost niciodată în biserica asta.

Despre importanţa rugăciunii

Preotul din sat era un om sfânt, aşa că ori de câte ori oamenii aveau probleme,apelau cu încredere la sfatul lui. El se retrăgea atunci într-un loc special din pădure şi rostea o rugăciune pe care Dumnezeu o ascultă inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna ajutorul cerut.

Când preotul a murit, oamenii au continuat să apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt, dar cunoştea secretul locului din pădure şi rugăciunea specială. De aceea, el s-a dus la locul respectiv şi a început să se roage:

- Doamne, tu ştii că eu nu sunt un om sfânt, dar sper că nu o să te împiedici de acest lucru şi o să le refuzi consătenilor mei ajutorul cerut...De aceia, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi întregul sat a fost ajutat.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care cunoştea doar rugăciunea specială, nu şi locul din pădure.De aceea, el s-a rugat:

- Doamne, ce îţi pasă ţie de un anumit loc? oare nu este sfinţit locul de însăşi prezenţa Ta sfântă? De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care nu cunoştea nici măcar rugăciunea specială. De aceea, el s-a rugat:

- Doamne, nu cred că există nişte cuvinte speciale care să Te impresioneze la fel de mult ca şi strigătul unei inimi tulburate. De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă banii rugăciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:

- Ce fel de Dumnezeu eşti Tu de vreme ce deşi poţi rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi să ridici un deget în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci acest lucru? La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu aceşti oameni.

După care s-a întors la afacerile sale.

Şi din nou, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui şi a continuat să-i ajute pe săteni.

  

Redacţia  Jurnal Spiritual

Un colţ de rai – Mănăstirea Văratec

Mănăstirea Văratec este una dintre cele mai mari şi mai vizitate mănăstiri ortodoxe din judeţul Neamţ. Aflată la numai 12 kilometri de Târgu Neamţ şi la 40 de kilometri de Piatra-Neamţ, este amplasată într-un cadru natural deosebit, Mănăstirea Văratec este situată într-o mică depresiune, de la poalele munţilor, adăpostită de culmea Dealul Mare, la o altitudine de doar 460 metri.

Mănăstirea Văratec nu a fost întemeiată de domni, nici de mari sfetnici ai ţării. Primele urme monahale pe acest loc sunt legate de numele maicii Olimpiadă, o maică de la Mănăstirea Durău, tunsă în monahism în Schitul Topolniţa, în apropierea actualului Văratec.

Citeşte tot articolul

Bucătăria, între umilinţă şi sfinţenie

Sfintii Parinti spun ca una dintre cele mai grele munci de la manastire, este munca la bucatarie. Sa stai in caldurile acelea, incercand crestineste sa ii bucuri pe toti in gusturile lor… Intr-un astfel de loc, Sfantul Eufrosin a reusit sa-si pastreze linistea, dincolo de toate umilintele indurate, a sporit cu intelepciunea, cuvantul fiindu-i simplu dar patruzator . In Sfanta Scriptura este scris ca barbatia inseamna mai ales echilibru. Va inchipuiti, ce-i asteapta pe cei ce-si pastreaza echilibrul in bucataria familiei si mai ales a vietii?

“Acest cuvios s-a născut din părinţi ţărani şi fiind crescut fără de învăţătură, a venit la mănăstire. şi îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor.

Citeşte tot articolul

Patriarhul Daniel: Predica din biserică trebuie transpusă în proiecte filantropice şi educaţionale pentru copii

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, consideră că predica din biserică trebuie transpusă în proiecte filantropice şi educaţionale pentru copii şi pledează pentru intensificarea conlucrării dintre Biserică, stat şi societatea civilă în prevenirea abandonului şcolar. În cuvântul de binecuvântare adresat participanţilor la festivitatea de închidere la nivel naţional a proiectului “Alege şcoala!”, organizată de Patriarhia Română şi Fundaţia World Vision România, în Aula Magna Teoctist, patriarhul a afirmat că nu putem fi buni europeni, dacă nu suntem buni români, dacă nu ne preocupăm de educaţia copiilor, relatează Agerpres.

Întâistătătorul BOR i-a sfătuit pe participanţii la proiect să se preocupe de rezolvarea problemelor care au apărut pe parcursul derulării acestuia, urmând să continue şi să desăvârşească noul program.

Citeşte tot articolul

Povestire cu tâlc – Credinţa şi necredinţa în acelaşi lucru

Un vestit predicator din Paris s-a nimerit într-un restaurant la aceeaşi masă cu un necredincios. Necredinciosul a început să intre în vorbă, zicând că el nu crede în Dumnezeu. Predicatorul nu a răspuns nimic, însă celălalt, iritat de tăcerea preotului, şi-a ieşit din fire şi i-a zis:

- Spune-mi domnule, nu este o nebunie a crede în ceva pe care nu-l poţi cuprinde şi înţelege?

- În nici un caz, i-a răspuns liniştit predicatorul.

Şi, spre a-i umili necredinţa, îi zise glumind:

- Cum se poate că la aceeaşi căldură să se topească untul, iar oul să se întărească, două efecte deosebite care au aceeaşi cauză?

Citeste tot articolul

Durerile Naşterii, durerile Patimilor, Crucii şi Morţii spre bucuria Învierii

Ce să înţelegem prin tainele Mântuirii, decât ca fiind cele ce ne cheamă să ne pătrundem de ele şi, explorându-ne, să le explorăm.Din perspectiva mântuirii, o taină este, şi simţământul matern al Maicii Domnului, iubirea, duioşia fără de margini pe care o nutreşte faţă de Fiul ei, Fiu al Omului şi, totodată Fiu al lui Dumnezeu.n chip minunat, s-a constatat că simţământul matern faţă de Mântuitorul transcende genurile umane, astfel că nu este împărtăşit exclusiv de către femei. Mărturii din Vechiul Testament şi Noul Testament stau ca dovadă că sfinţii şi marii rugători, marii bărbaţi ai Bisericii l-au trăit şi ei înşişi: ” Că femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi Doamne, cu toţii înaintea Ta.” (Isaia 26, 17); ” Copilaşii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi” (Gălăteni 4,19).

Citeste tot articolul

A murit părintele Iustin Pârvu ctitorul Mănăstirii Petru Vodă

Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, de la Mânăstirea Petru Vodă din judeţul Neamţ, a murit, duminică seara, după ce în urmă cu câteva săptămâni fusese operat de cancer la stomac.

“La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămâni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, părintele Iustin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât i-a iubit şi după care atât a jinduit”, se arată într-un comunicat al Mânăstirii Petru Voda, pe care a ctitorit-o şi a închinat-o martirilor români din închisorile comuniste.

Citeste tot articolul