Călătorind...

Călătorind de la nefiinţă spre atotfiinţă, omul străbate minunatele taine ale lui Dumnezeu, îmbrăcat în hainele încântătoare ale materiei şi spiritului.

Cu cât mai mult se îndepărtează de nefiinţă, şi se apropie de atotfiinţă, cu atât mai mult flămânzeşte după nemurire şi nepăcătosenie, cu atât se însetează după neschimbare şi veşnicie.

Păcatul îl atrage tiranic spre nefiinţă, iar prin moarte el pune stăpânire cu lăcomie pe suflet.

Întreaga înţelepciune a vieţii constă în a birui moartea în tine însuţi şi în jurul tău, în a te cufunda în întregime în atotfiinţa.

Redacţia Jurnal Spiritual

Maranatha

Ceea ce deosebeşte creştinismul de orice altă formă de credinţă religioasă este această certitudine că Dumnezeu vine la noi, că Dumnezeu este mereu prezent.

" Religiile" presupun o căutare a transcendentului din partea sufletului, o mişcare interioară a acestuia către o realitate care se afla dincolo de existenţa şi experienţa obişnuită.

Prin Hristos şi prin Duhul Sfânt, Dumnezeu vine la noi tocmai în obişnuinţa şi rutina noastră de zi cu zi. El participa la luptele noastre, la bucuriile noastre, la suferinţele noastre, şi la moartea noastră.

Acest Dumnezeu spre deosebire de alţi dumnezei sau zeii ai altor religii, este prezent şi lucrează în interiorul lumii noastre, inclusiv în cele mai intime detalii ale vieţii noastre.

Redacţia Jurnal Spiritual

Biserica şi Statul

La ora actuală, aproape peste tot, creştinii trăiesc sub regimul separaţiei dintre Biserică şi Stat. Biserica nu se poate adapta la această nouă situaţie decât păstrând intact caracterul universal şi absolut al misiunii sale, inerent naturii sale. Dar teocratismul sau devine mai interiorizat. El îl cheamă să fie prezent pretutindeni: conştiinţă a cărei voce răsună liber şi se adresează libertăţii, în afara oricărui imperativ lumesc.

Dacă ea pierde în aplicaţii imediate, din vina mijloacelor empirice ale Statului, câştigă în schimb în forţa morală prin independenţa suverană pe care o dobândeşte cuvântul ei.

Într-un climat de indiferenţă şi ostilitate deschisă, după ce a pierdut orice audienţă formală, Biserica nu se mai poate sprijini decât pe credinţa adevăratului popor al lui Dumnezeu, eliberat de orice compromis şi de orice conformism.

Redacţia Jurnal Spiritual

Sfaturi pentru mai târziu...

Când ai mers atât de mult încât simţi că nu mai poţi face un singur pas, eşti abia la jumătatea drumului de care eşti în stare... Şi să ţii minte dragul meu, trăim prin toate cele: - prin foame, sete, privaţiuni, dureri; prin supărări şi tristeţi- dar nu pierim, chiar dacă suntem bolnavi, şi obosiţi şi demoralizaţi.

Căci totul poate fi îndurat!

"Va trece şi asta". Era vorba preferată a bunicii mele, pe care o rostea în orice situaţie.

Şi de aceea, dragul meu, când totul pare un dezastru..., când situaţia devine absolut înspăimântătoare; dar şi atunci când totul e frumos şi ţi-e bine..., şi eşti fericit- repetă-ţi întruna cele patru cuvinte:"Va trece şi asta!"

Ele vor fi punctul de fugă al perspectivei tale şi te vor ajuta să scoţi esenţa din ceea ce este bun... şi să înduri cu putere ceea ce este rău.

Redacţia Jurnal Spiritual

Despre importanţa rugăciunii

Preotul din sat era un om sfânt, aşa că ori de câte ori oamenii aveau probleme,apelau cu încredere la sfatul lui. El se retrăgea atunci într-un loc special din pădure şi rostea o rugăciune pe care Dumnezeu o ascultă inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna ajutorul cerut.

Când preotul a murit, oamenii au continuat să apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt, dar cunoştea secretul locului din pădure şi rugăciunea specială. De aceea, el s-a dus la locul respectiv şi a început să se roage:

- Doamne, tu ştii că eu nu sunt un om sfânt, dar sper că nu o să te împiedici de acest lucru şi o să le refuzi consătenilor mei ajutorul cerut...De aceia, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi întregul sat a fost ajutat.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care cunoştea doar rugăciunea specială, nu şi locul din pădure.De aceea, el s-a rugat:

- Doamne, ce îţi pasă ţie de un anumit loc? oare nu este sfinţit locul de însăşi prezenţa Ta sfântă? De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care nu cunoştea nici măcar rugăciunea specială. De aceea, el s-a rugat:

- Doamne, nu cred că există nişte cuvinte speciale care să Te impresioneze la fel de mult ca şi strigătul unei inimi tulburate. De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă banii rugăciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:

- Ce fel de Dumnezeu eşti Tu de vreme ce deşi poţi rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi să ridici un deget în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci acest lucru? La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu aceşti oameni.

După care s-a întors la afacerile sale.

Şi din nou, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui şi a continuat să-i ajute pe săteni.

  

Redacţia  Jurnal Spiritual