Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Sfântul Andrei Criteanul, rod al Siriei secolului al VII-lea, a fost secretar al patriarhului Ierusalimului, în calitatea aceasta participând la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681). A fost mare predicator al Catedralei “Sfânta Sofia” din Constantinopol. Prin rânduiala lui Dumnezeu, a fost ales şi hirotonit episcop al cetăţii Gortyna din Insula Creta, păstorind pe credincioşii de aici în vremurile tulburi ale invaziilor arabe.

 

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este cea mai importantă şi profundă creaţie imnografică a literaturii creştine. Slujba Canonului se săvârşeşte în primele patru zile ale Sfântului şi Marelui Post şi în săptămâna a cincea, miercuri.

Canonul de pocăinţă este o treaptă a urcuşului nostru duhovnicesc spre Înviere. Alături de celelalte creaţii liturgice specifice Marelui Post al Sfintelor Paşti: Sfânta Liturghie a Darurilor mai inainte sfinţite, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi deniile, Canonul Sfântului Andrei Criteanul reprezintă comoara pe care Sfânta Biserică o înfăţişează dreptslăvitorilor creştini pentru o pregătire conştiincioasă în vederea întâmpinării, aşa cum se cuvine, a Marelui Praznic al Învierii Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sursa: Femeia Ortodoxa

Rugăciunea de Sâmbătă

Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu Preadrept! Cunosc că păcatele mele sunt fără de număr. De aceea Te rog în această zi, în care de Iosif şi de Nicodim pus fiind în Mormânt, Te-ai pogorât în iad cu Sfântul şi Îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai depărtat întunericul cu lumina Dumnezeirii Tale şi ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, căci i-ai mântuit de sclavia cea cumplită şi i-ai suit în rai.

Îngroapă păcatele mele şi cugetele mele cele rele şi viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai lupte cu sufletul meu. Luminează întunecatul iad al inimii mele, alunga întunericul păcatelor mele, şi suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Fata Ta. Aşa Doamne, primeşte umilita mea rugăciune că o tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâlhari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima; care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din morţi şi la înălţarea Ta Te-a văzut suindu-Te de la pământ la cer, însoţit de Sfinţii Tăi Îngeri.

Citeşte tot articolul

Rugăciunea de Marţi

Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor dulce şi noianul indurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile indurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţa tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit glasul Părintelui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt că un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu care stai în cer înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure de mine, căci ai multă îndrăzneală la iubirea Lui.

Citeste tot articolul

Coliva simbol crestin

Coliva a fost introdusă în practică Bisericii după minunea Sfântului Teodor Tiron, săvârşită la 50 de ani după moartea sfântului, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimeni nimic din piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva)

Citeste tot articolul

Sfântul Atanasie de la Aton

Sfântul Atanasie s-a născut în Trapezunt, din părinţi creştini. Rămas orfan la o vârstă fragedă, a fost crescut de un ofiţer. Pe când era copil, îşi conducea prietenii în pădure sau în apropierea unei peşteri şi juca rolul de egumen. Acest lucru a fost o prorocie, căci mai târziu avea să ajungă stareţ. După ce şi-a desăvârşit educaţia, a intrat în monahism. La rugămintea lui Nichifor Focas (963-969), Sfântul Atanasie va ridica o biserică inchinta Sfintei Fecioare Maria. Când participă la masă cu fraţii din mănăstire, îşi împărţea partea lui în aşa fel încât, fără ca cineva să îşi dea seama, el nu mânca mai nimic în afară anafurei împărţite după Sfânta Liturghie. Plin de dumnezeiescul har, Athanasie s-a învrednicit de venirea la el a Născătoarei de Dumnezeu. Aceasta a scos în chip minunat apă dintr-o stâncă, şi i-a făgăduit că ea va fi întotdeauna Stareţa Lavrei.

Citeste tot articolul

Creştinii îi sărbătoresc sâmbătă pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Sânpetru în tradiţia populară

Apostolii Petru şi Pavel (Paul, la catolici) sunt sărbătoriţi sâmbătă, pe 29 iunie, zi denumită popular Sânpetru, ce marchează mijlocul verii agrare şi sfârşitul celei de-a doua perioade importante de post dintre cele patru de peste an.

Sfântul Luca împarte cartea “Faptele Apostolilor” în funcţie de personalităţile şi de contribuţia marilor apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii creştine, care au propovăduit, prin lucrarea lor misionară, învăţătura lui Hristos în lume.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia. Conform tradiţiei, Petru a ajuns la Roma, unde a format biserica de acolo. Sfântul Apostol Petru a sfârşit muceniceşte în capitala Imperiului Roman, fiind răstignit cu capul în jos în timpul împăratului Nero, la 29 iunie, anul 67. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru se află astăzi Bazilica San Pietro din Vatican.

Citeste tot articolul

Durerile Naşterii, durerile Patimilor, Crucii şi Morţii spre bucuria Învierii

Ce să înţelegem prin tainele Mântuirii, decât ca fiind cele ce ne cheamă să ne pătrundem de ele şi, explorându-ne, să le explorăm.Din perspectiva mântuirii, o taină este, şi simţământul matern al Maicii Domnului, iubirea, duioşia fără de margini pe care o nutreşte faţă de Fiul ei, Fiu al Omului şi, totodată Fiu al lui Dumnezeu.n chip minunat, s-a constatat că simţământul matern faţă de Mântuitorul transcende genurile umane, astfel că nu este împărtăşit exclusiv de către femei. Mărturii din Vechiul Testament şi Noul Testament stau ca dovadă că sfinţii şi marii rugători, marii bărbaţi ai Bisericii l-au trăit şi ei înşişi: ” Că femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi Doamne, cu toţii înaintea Ta.” (Isaia 26, 17); ” Copilaşii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi” (Gălăteni 4,19).

Citeste tot articolul