Mănăstirea Sihăstria – Un colț de rai

Alături de marile mănăstiri din ţara noastră, schiturile şi sihăstriile au avut un rol important în trecutul istoric şi spiritual al Bisericii şi monahismului românesc. Schiturile şi sihăstriile din ţara noastră au creat uneori adevărate curente de înnoire duhovnicească în viaţa monahală. Schiturile conservau cel mai bine tradiţia, evlavia, râvna şi rânduiala nevoinţei monahale, faţă de marile mănăstiri care erau adesea expuse tulburărilor şi năvălirilor străine.

Numărul mare al schiturilor şi sihăstriilor noastre, reflectă totodată profilul sufletesc isihast, iubitor de linişte, de rugăciune şi de frumuseţi naturale al românilor. Monahii din schituri şi sihaştrii trăiau permanent şi nemijlocit în mediul binecuvântat al naturii şi liniştii, în multă smerenie, rugăciune şi neagoniseala, departe de toate tulburările trecătoare.

Una din aceste sihăstrii binecuvântate a fost şi Mănăstirea Sihăstria întemeiată în anul 1655. Până în anul 1734 era doar o mică aşezare pustnicească anonimă, cunoscută sub numele de “Sihăstria lui Atanasie”, fondatorul ei. După această dată schitul se înnoieşte şi devine dependent de marile mănăstiri din apropiere Neamţu şi Secu, ca loc de nevoinţă pentru călugării iubitori de linişte. Împreună cu schitul Sihla din apropiere, devin două dintre cele mai vestite sihaştrii din ţinutul Neamţ, mult căutate de călugării isihaşti şi, nu mai puţin de credincioşi, care veneau în pelerinaj la Peştera Sfintei Teodora de la Sihla.

Situată în partea nordică a judeţului Neamţ, la 22 km de oraşul Tg. Neamţ, aflată pe şoseaua Tg. Neamţ-Poiana Largului şi la 3 km de mănăstirea Secu pe lângă care se trece. Aşezământul este construit într-o depresiune subcarpatică pe locul numit Poiana lui Athanasie. Aici, la marginea unei păduri seculare, cu dealuri a căror culmi variază între 800 şi 1100 m, erau mai multe chilii de pustnici. De aici, o potecă urcă spre apus, peste creştetul Stănişoarei.

Ansamblu mănăstiresc se află pe un platou însorit, chiar în coasta muntelui. Intrarea se face dinspre sud, prin gangul boltit al turnului porţii.

Pe laturile incintei se ridică trei corpuri de chilii (latura din est păstrează urmele unor chilii mai vechi). Din faţa mănăstirii urcă o potecă care duce, după 3,5 km prin pădure la schitul Sihla, pe lângă linia de stâlpi electrici. Când poteca traversează drumul forestier, dacă se merge la dreapta 2 km pe acest drum şi la podişcă (aflată în dreapta drumului) se urcă încă 1,5 km, se ajunge la schitul Daniil Sihastru din zona ce poartă numele “Râpa lui Coroi”. La Sihla se poate merge şi pe drum de piatră carosabil dacă ne întoarcem spre mănăstirea Secu.

Sihaştrii care au trăit la Poiana lui Athanasie au ridicat prin 1655 o biserică din lemn, arsă mai târziu de tătari. Prin 1734, şapte călugări de la mănăstirea Neamţ, retraşi aici, au agăţat o icoană a Maicii Domnului într-un brad. Ei s-au rugat în faţa icoanei şi-au hotărât prin legământ să nu facă păcate trupeşti, să nu consume carne şi să nu aibă avere personală.

Editat Brîndușa Dediu

Remedii naturiste pentru diverse afecțiuni

Dureri articulare la genunchi

Cataplasmă cu seminţe de schinduf

Întrebuinţate extern, seminţele de schinduf au acţiune antiinflamatoare şi analgezică.

Mod de utilizare: 50 grame de seminţe de schinduf se fierb cinci minute într-un sfert de litru de apă. Se obţine un terci, care se întinde pe o pânză de în. Îl puteţi folosi, după cum doriţi, atât fierbinte, cât şi rece. Dacă simţiţi nevoia de căldură – cum se întâmplă în cazul artrozei -, puneţi cataplasma în jurul genunchiului cât de fierbinte o puteţi suporta. Dacă însă aveţi o senzaţie de fierbinţeală în genunchi – ca, de pildă, la artrită -, folosiţi cataplasma rece. Pentru aceasta, lăsaţi mai întâi terciul să se răcească la temperatura camerei, apoi ţineţi un timp cataplasma în frigider (nu în congelator).

Riscuri şi efecte secundare: Îndepărtaţi imediat cataplasmă, dacă vi se irită pielea şi apar mâncărimi sau usturimi.

Dureri de cap

Presopunctură cu ulei de mentă

Presopunctură face parte din metodele terapeutice ale medicinei tradiţionale chineze. Combinată cu întrebuinţarea uleiului de mentă sau a balsamului aromat, ea poate fi un mijloc eficace de combatere a durerilor de cap. Studiile au demonstrat că ambele remedii, aplicate pe tâmple şi între sprâncene, pot diminua durerile de cap cauzate de stres.

Mod de utilizare: Ungeţi degetele arătătoare şi mijlocii cu puţin ulei de mentă ori balsam. Apoi masaţi-vă ambele tâmple cu mişcări circulare, apăsând uşor, timp de unul până la cinci minute, după care vă spălaţi bine degetele.

Riscuri şi efecte secundare: Evitaţi ca ochii şi mucoasele să vină în contact cu uleiul eteric. Nu folosiţi uleiul sau balsamul la sugari şi copii mici, deoarece la această vârstă inspirarea vaporilor şi a mirosurilor puternice poate declanşa stări similare cu cele astmatice.

Neplăceri gastro-intestinale

Menta are o acţiune antispastică asupra tractului gastrointestinal şi stimulează secreţia de bilă.

Mod de utilizare: Turnaţi cam 150 mililitri de apă clocotită peste o lingură (1,5 grame) de frunze de mentă proaspete sau uscate, lăsaţi să infuzeze 10-15 minute şi strecuraţi. Se beau două-trei căni, repartizate pe toată durata zilei.

Riscuri şi efecte secundare: Cardiacii sunt sfătuiţi să nu depăşească în nici un caz cantitatea indicată, de două sau trei căni zilnic.

Otita Medie

Săculeţ cu ceapă

Remediul se recomandă îndeosebi copiilor cu otită medie.

Mod de utilizare: Tăiaţi ceapa mărunt, apoi înfăşuraţi-o într-o pânză şi striviţi-o, până când lasă zeamă. Puneţi săculeţul pentru două-trei ore pe urechea bolnavă. Dacă punguliţa va fi încălzită puţin, efectul va fi şi mai puternic.

Riscuri şi efecte secundare: Limitaţi-vă la aplicarea externă. Medicii vă avertizează să nu picuraţi zeamă de ceapă direct în ureche.

Sursa: Formula As

Lacul cu nuferi de la Dognecea – spectacolul naturii

Banatul Montan abundă de locuri frumoase, fie construite de mâna omului, fie de puterea incredibilă a naturii. Să explorăm împreună Banatul Montan!

Omul secolului al XXI-lea este tot mai mult supus unor presiuni psihice, trăind viaţa mai mult în lumea tehnologiei, cu o cafea în mână, un telefon la ureche şi ochii ţintiţi în monitorul unui calculator sau al unei tablete. De aceea se pune tot mai mult întrebarea: Oare cât va mai rezista la greutăţile de tot felul care îi macină viaţa de zi cu zi?

… răspunsul putând fi dat tot printr-o întrebare: Mai este oare timp să ne recreăm sufletul şi mintea în parfumul atât de distinct şi atrăgător al naturii?

Este necesar ca măcar o zi pe săptămână să evadăm din cotidian şi să ne întoarcem în natură, fără telefon, fără televizor şi fără calculator, să ne tămăduim sufletul şi să ne vindecăm trupul, pentru ca apoi, fortificaţi, să pornim mai departe.

Ceea ce i se potriveşte peisajului cărăşan este cuvântul “terapie”. Lacul cu Nuferi din Dognecea oferă ocazia unei relaxări în mijlocul naturii într-un loc feeric asemenea unui “colţ de rai”. Aici, urmărind Spectacolul Naturii, ca turist nu vei avea nicio clipă  sentimentul părăsirii. Simţi permanent că toate sunt gratis, oferite de natură. Aer curat, linişte, răcoare, relaxare, frumuseţe şi farmec,  totul într-o armonie pentru a ne destinde puţin şi a uita, măcar pentru o zi, de gândurile noastre agitate.

Terapia turistică începe cu aerul curat respirat, puternic ionizat cu ioni negativi, similar cu cel al unei staţiuni balneoclimaterice. Apoi, se poate face baie în apa limpede, se poate sta la soare şi, cel mai mult, te poţi bucura de linişte.  Printr-o plimbare la pas, într-o jumătate de oră, se poate ocoli lacul pe a cărui suprafaţă sclipesc nuferii cu florile albe deschise pe verdele crud al frunzelor. Veţi avea imaginea unei naturi de o frumuseţe sălbatică, nealterată de mâna omului. Dacă nu sunteţi fani ai pescuitului, căutaţi sideful scoicilor care trăiesc în paradisul nuferilor.

Pentru a vă potoli setea, faceţi un drum până la izvorul de apă de la Calina, acolo unde împărătesele vieneze adorau să ajungă să bea cea mai bună apă plată după Evian. Tot la Calina, intraţi pentru o rugăciune la prima biserică de lemn construită în Banat.

Sursa: ghiduri-turistice.info

“Milostenia îi este foarte plăcută lui Dumnezeu”

- Părinte Sofian, ţara noastră este foarte săracă şi cu mulţi oameni ajunşi în pragul deznădejdii din pricina lipsurilor materiale. Cum să reziste ei prin credinţă la astfel de încercări?

- Cel care nu are ce mânca să aibă încredere în Dumnezeu, pentru că înainte de a ne ajuta oamenii, ne ajută Dumnezeu. Şi, dacă poate, să se roage cu toată încrederea. Nu-l lasă Dumnezeu! Îi deschide inima unui bogătaş care-l ajută. Cunosc un asemenea om, care lucra la noi odată, pe când restauram biserica mare. Era un om obişnuit, dar avea mare încredere în Dumnezeu. Nu amâna niciodată timpul de rugăciune şi avea programul lui, pe lângă alte ocupaţii legate de familie. Ei bine, omul acesta, când ajungea să aibă lipsuri, se ruga la Dumnezeu. Dar nu erau lipsuri din cauza lenii. Se ruga şi atunci îi venea ajutorul. Pare incredibil pentru multă lume, dar aşa se întâmpla. Cine ştie cum, venea la el câte un om şi-i spunea – “Măi Gheorghe, n-ai nevoie de nişte pâine? Sau de nişte alimente sau chiar de carne?”. Ei bine, oameni ca el sunt nişte rarităţi… Ştiu că omul, când n-are ceva, în loc să se roage, înjură! Îl înjură pe Dumnezeu, în primul rând, că nu îl ajută, şi pe urmă îi înjură pe cei din jurul lui. Apoi se bate cu soţia…

Bogătaşii nu prea stau de vorbă cu cei ca mine, evită să stea de vorbă cu un popă. Dacă ar vorbi cu mine, i-aş sfătui să nu se gândească numai la ei, că mai sunt şi alţii pe lume, oameni săraci, pe care trebuie să îi ajuţi, iar ei pot. În loc să pună banii la bancă, să ajute câţiva săraci. Adeseori aceşti oameni, care au bani, nu ştiu ce să se mai facă cu ei. Ar trebui să intre şi ei în situaţia omului sărac, care n-are niciun fel de mijloc de a se salva de necazuri, şi atunci îşi va da seama că celălalt, aproapele lor mai sărac, are cu adevărat nevoie de ei. Sfântul Antim era foarte convins că milostenia este foarte plăcută lui Dumnezeu. În viaţa duhovnicească ai aceste două virtuţi: rugăciunea curată – care implică efortul de a te curăţi şi a te apropia de Dumnezeu – şi milostenia. Ultima virtute îi este foarte plăcută lui Dumnezeu.

După cum ştim, la Judecata din Urmă, Mântuitorul ne va spune: “Am fost flămând, am fost însetat, am fost bolnav, am fost strein, am fost în închisoare…”. Iar noi îi vom spune: “Doamne, când? Dacă Te ştiam aşa, Te-am fi ajutat!”. Iar el ne va răspunde: “Întrucât nu i-aţi ajutat pe cei mai mici fraţi ai Mei, pe semenii voştri, pe Mine nu M-aţi ajutat”. Aşa încât, să nu uităm milostenia şi rugăciunea curată. Sunt cele mai bune fapte, fapte apropiate şi plăcute lui Dumnezeu. Sunt lucruri pe care le poate face fiecare dintre noi, dar pentru asta trebuie un efort şi o convingere. Biserica face ce poate să facă, cu nişte oameni care fug de ea şi fug de Dumnezeu. Nu-i poate prinde cu arcanu’, să-i oblige să facă ceea ce vrea Dumnezeu. Asta e libertatea omului. Îngerii buni de pildă nu pot greşi. Aşa i-a lăsat Dumnezeu după căderea lui Lucifer. Unii au căzut şi nu se pot îndrepta. Diavolii râd de mântuire în hohote; n-au nevoie de ea! N-au nevoie nici de Dumnezeu. Omul a rămas singura fiinţa care îşi alege singură locul în veşnicie. Omul, prin libertatea lui, poate adera la bine sau la rău. De aceea e pus într-o grea încurcătură. Trebuie să alegi, să judeci bine, ca să alegi ce este bun cu adevărat. Asta depinde de tine.

Părintele Sofian Boghiu

Confort da, fericire nu

-Gheronda, este o realitate faptul că tehnologia a îmbunătăţit condiţiile de viaţă.

- Prin tehnică, viaţa noastră a devenit mai comodă, dar şi nu mai fericită. Mai demult exista fântâna satului, unde toate femeile mergeau mai înainte de asfinţitul soarelui ca să ia apă. Unele cu ulciorul, altele numai cu găleata, altele cu animale ca să umple butoaiele. Pe drumeagul acesta care ducea la fântână puteai vedea un du-te vino neîncetat de femei. Se duceau, se întorceau, discutau: „Ce faci, ce mai e nou? Cum o mai duce bărbatul tău? Dar copiii tăi?” Schimbau două-trei cuvinte. Comunicau între ele, aveau o relaţie personală. Astăzi fântâna este închisă. Apa curge la robinet în casă. Au pus capăt şi puţinelor vorbe pe care şi le spuneau unele altora. Desigur că viaţa este acum mai comodă pentru ele, mai uşoară, este însă oare şi mai fericită?…

Locuim în blocuri şi nu ştim cine locuieşte lângă noi. Suntem izolaţi. Cineva a scris o carte: „Pustia oraşelor şi comuniunea pustiei. ”Trăim în oraşe şi suntem pustnici. Oamenii de la ţară, în trecut, se poate să fi avut patimi sau nedreptăţile lor, însă exista comuniune între ei. La durere şi la bucurie, luau parte cu toţii. Murea cineva din sat? Aceasta însemna ca oamenii din sat să meargă în fiecare seară, trei zile la rând, la casa mortului cu o farfurie de mâncare, unde se întindea masă pentru toţi. Aici se adunau în jur de 70-80 de oameni, se rosteau vorbe de mângâiere, toate acestea fiind o participare la durerea celuilalt. Astăzi afişăm pe uşa bisericii anunţul de deces. Cel adormit este adus la biserică direct de la camera frigorifică a spitalului. Când se face vremea de slujbă mergem acolo, adresăm condoleanţele de rigoare şi apoi – fiecare la casa lui.

Chestiunea s-a rezolvat rapid! Am făcut viaţa noastră mai fericită prin dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei?

Dimpotrivă! Ne-am izolat, ne-am înstrăinat, am ajuns pustnici în oraşe.

Dacă ar exista o maşină a timpului care să ne întoarcă cu 100 de ani în urmă, credeţi-mă, aş apăsa fără discuţie butonul respectiv. De ne-am întoarce cu un veac în urmă! Să ne întoarcem la măgari, cai şi mulari… Erau mai fericiţi oamenii atunci. Comodităţi nu existau, desigur; necazurile, truda şi chinul erau suficiente, însă oamenii erau mai fericiţi, mai răbdători, mai ascultători. Astăzi nu mai răbdăm nimic. Astăzi, dacă nevasta îi spune un cuvânt nepotrivit bărbatului, acesta îi întoarce zece înapoi – asta în caz că nu se ajunge la ceva şi mai rău. Căci poate să nu treacă mult vreme… şi să se trezească cu citaţie la judecată. Pe vremuri, bărbaţii își răbdau soțiile rele iar femeile soţii răi, însă marea parte a celor în această situaţie erau, desigur, femeile. Şi copiii îşi răbdau părinţii răi, şi invers, părinţii pe copiii răi. Astăzi – nimic din toate acestea, nici o îngăduinţă. Trec peste toate celelalte care mai sânt.

”Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Arhimandrit Epifanie Thedoropulos

Sfaturi pentru mai târziu...

Când ai mers atât de mult încât simţi că nu mai poţi face un singur pas, eşti abia la jumătatea drumului de care eşti în stare... Şi să ţii minte dragul meu, trăim prin toate cele: - prin foame, sete, privaţiuni, dureri; prin supărări şi tristeţi- dar nu pierim, chiar dacă suntem bolnavi, şi obosiţi şi demoralizaţi.

Căci totul poate fi îndurat!

"Va trece şi asta". Era vorba preferată a bunicii mele, pe care o rostea în orice situaţie.

Şi de aceea, dragul meu, când totul pare un dezastru..., când situaţia devine absolut înspăimântătoare; dar şi atunci când totul e frumos şi ţi-e bine..., şi eşti fericit- repetă-ţi întruna cele patru cuvinte:"Va trece şi asta!"

Ele vor fi punctul de fugă al perspectivei tale şi te vor ajuta să scoţi esenţa din ceea ce este bun... şi să înduri cu putere ceea ce este rău.

Redacţia Jurnal Spiritual

Despre importanţa rugăciunii

Preotul din sat era un om sfânt, aşa că ori de câte ori oamenii aveau probleme,apelau cu încredere la sfatul lui. El se retrăgea atunci într-un loc special din pădure şi rostea o rugăciune pe care Dumnezeu o ascultă inevitabil, astfel încât sătenii primeau întotdeauna ajutorul cerut.

Când preotul a murit, oamenii au continuat să apeleze la succesorul acestuia, care nu era un om la fel de sfânt, dar cunoştea secretul locului din pădure şi rugăciunea specială. De aceea, el s-a dus la locul respectiv şi a început să se roage:

- Doamne, tu ştii că eu nu sunt un om sfânt, dar sper că nu o să te împiedici de acest lucru şi o să le refuzi consătenilor mei ajutorul cerut...De aceia, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi întregul sat a fost ajutat.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care cunoştea doar rugăciunea specială, nu şi locul din pădure.De aceea, el s-a rugat:

- Doamne, ce îţi pasă ţie de un anumit loc? oare nu este sfinţit locul de însăşi prezenţa Ta sfântă? De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său, care nu cunoştea nici măcar rugăciunea specială. De aceea, el s-a rugat:

- Doamne, nu cred că există nişte cuvinte speciale care să Te impresioneze la fel de mult ca şi strigătul unei inimi tulburate. De aceea, ascultă rugăciunea mea şi vino în ajutorul nostru.

Din nou, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a continuat să-i ajute pe săteni.

Când şi acesta a murit, sătenii au continuat să apeleze la succesorul său. Acesta prefera însă banii rugăciunilor. De aceea, el s-a rugat astfel:

- Ce fel de Dumnezeu eşti Tu de vreme ce deşi poţi rezolva foarte bine problemele pe care le-ai cauzat singur, refuzi să ridici un deget în favoarea noastră până când nu te implorăm să faci acest lucru? La urma urmei, nu ai decât să faci ce vrei cu aceşti oameni.

După care s-a întors la afacerile sale.

Şi din nou, Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui şi a continuat să-i ajute pe săteni.

  

Redacţia  Jurnal Spiritual

VIDEO “Managementul serviciilor sociale”, la Săvinești

Fundația „Solidaritate și speranță” – filiala Săvinești, în parteneriat cu parohia „Sfinții Voievozi” din Săvinești, a desfășurat în perioada 23 – 25 iulie 2013, în cadrul modulului intitulat „Managamentul serviciilor sociale”, un curs de fundraising, potrivit Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

La acest curs au participat preoți din protopopiatele Târgu Neamț, Piatra Neamț și Roznov, dar și delegați din partea unor parohii, voluntari, asistenți sociali şi învățători. Cursul a prezentat strategii și tehnici pentru crearea unor proiecte sociale în cadrul cărora cei care le realizează să poata identifica surse și resurse prin care să susțină proiectul respectiv.

Citeşte tot articolul

Curs de metode pentru strângere de fonduri la Săvineşti

Fundaţia „Solidaritate şi Speranţă“, filiala Săvineşti, împreună cu Parohia „Sfinţii Voievozi“ Săvineşti, organizează timp de trei zile un curs în care participanţii sunt instruiţi cum să colecteze fonduri pentru diferite cauze sociale.

La acest curs participă preoţi din protopopiatele Roznov şi Piatra-Neamţ, dar şi persoane interesate de astfel de activităţi implicaţi în proiecte sociale şi colaboratori ai fundaţiei. Cursul include prezentarea noţiunilor introductive de atragere de fonduri, în primul rând din comunitate. După asimilarea acestor noţiuni de bază în primele două zile de curs, se va încerca realizarea unor planuri individualizate pentru fiecare parohie sau asociaţie în parte, fiecare putând astfel să-şi planifice o strategie pentru atragerea de fonduri, pentru anul în curs sau pentru anul viitor.

Citeşte tot articolul

Curs pentru atragerea de fonduri în parohii la Săvineşti

În perioda 23-25 iulie 2013, Fundaţia “Solidaritate şi Speranţă” – filiala Săvineşti organizează un curs de fundraising pentru preoţii din protopopiatele Roznov şi Piatra Neamţ. Cursul va avea loc la sediul fundaţiei din Săvineşti şi va include prezentarea noțiunilor introductive de atragere de fonduri din comunitate.

Fundaţia “Solidaritate şi Speranţă” (FSS) – filiala Săvineşti va organiza în perioada 23-25 iulie un curs de strângere de fonduri pentru preoții din Protopopiatul Roznov și Protopopiatul Piatra Neamţ. Cursul va include prezentarea noțiunilor introductive de atragere de fonduri, în primul rând din comunitate.

Citeşte tot articolul

“O şansă pentru tinerii talentaţi”

Asociaţia “În Munţii Neamţului”, în parteneriat cu  Consiliului Judeţean, a organizat  în perioada 11-20 iulie 2013, la Nemţişor, comuna Vânători-Neamţ, a doua ediţie a tabărei de creaţie “O şansă pentru tinerii talentaţi”.

„La aceasta tabară au participat tineri de la centrele sociale: Elena Doamna Piatra Neamţ, Ion Creanga Piatra Neamţ, Ozana Târgu Neamţ şi Centrul Social Roman. Anul acesta avem onoarea de a avea copii de la centrul social Popasul Iubirii Milostive Săvineşti sub îndrumarea parintelui Petru Munteanu. Şi pe această cale îi mulţumim pentru tot ce a facut şi ce face pentru noi şi încercăm să luăm modelul părintelui şi să ducem mai departe această dragoste faţă de copii.

Citeşte tot articolul

Despre secretul vieţii

Să ai o viziune în care să crezi şi să urmăreşti constat s-o împlineşti, iată unul din secretele pentru care viaţa merită să fie trăită.

De aceia important este nu unde ne aflăm ci unde ne îndreptăm şi atunci când ştim încotro vrem să ne îndreptăm spiritual este bine să sporim sufleteşte neîncetat, devenind mai drepţi şi mai corecţi, mai generoşi, mai simpli, mai umani, mai buni, mai activi.

Citeste tot articolul

Vigilante ad majorem Dei gloriam

“Arătându-Se lămurit celor

ce Îl caută cu toată inima

şi tăinuindu-Se de cei

ce cu toată inima fug de El,

Dumnezeu orânduieşte

cunoaşterea omenească despre Sine.

El dă anumite semne,

văzute pentru cei ce-L caută

şi nevăzute pentru cei care nu Îl caută.

Celor ce voiesc să vadă,

le dă din belşug lumina.

Celor ce nu voiesc să vadă,

le dă întuneric din belşug.”  -  Blaise Pascal

Citeste tot articolul

Căutare

Când se caută sub orice adevărul veşnic este cu totul greşită întrebarea ce este Adevărul? Întrebarea trebuie să sune astfel: Cine este Adevărul? Pentru că adevărul poate fi numai o persoană şi, desigur, o Persoană Dumnezeiască, iar nu un lucru: numai Dumnezeu Creatorul, iar nu o creatură. Atunci celui ce caută sub orice îi Răspunde Hristos: ” Eu sunt Adevărul” (Ioan 14,6), dar numai celui care, din toată inima, din tot sufletul, din toată fiinţa lui, în rugăciuni şi lacrimi, în post şi priveghere, în suspine şi în zbucium sufletesc întreabă: cine este Adevărul?

Citeste tot articolul

Credinţa

Credinţa nu este o simplă chestiune intelectuală. De aceea, ea nu este cultivată şi nu creşte pur şi simplu prin cercetare şi studiu. Ca încredere şi împreună lucrare cu voia lui Dumnezeu, credinţa este strâns legată de iubire, care este Însuşi Dumnezeu. Când iubeşti, când te oferi cât poţi mai mult celuilalt, fratele tău – lui Hristos-, când în sfârşit ajungi să te oferi pe tine însuţi lui Dumnezeu, atunci Îl cunoşti: crezi. Credinţa ta creşte. Eşti inundat de ea, de puterea ei străină care ridică şi înviază vieţi. În cele dinlăuntru ale tale pătrunde o odihnă cerească.

Îl cunoşti pe Dumnezeu prin credinţă, nu intelectual, ci existenţial şi cu tot trupul Său. Vezi că articularea cea mai lăuntrică a fiinţei tale este aceea a lui Dumnezeu. Adică vezi că eşti întreg după chipul Creatorului. Nu crezi numai. Îl găseşti în tine. 

Citeste tot articolul

Spiritualitate în culturile şi civilizaţiile lumii

În culturile şi civilizaţiile lumii, toate eforturile spiritului omenesc, se concentrează în cele din urmă într-o gigantică strădanie de a birui moartea şi mortalitatea şi de a-şi asigura nemurirea şi viaţa veşnică, de a şi le asigura oricum.

Toate ne îndeamnă să punem întrebarea: de unde vin în sufletul omului nostalgia şi elanul acesta către infinit în toate direcţiile? Ce împinge gândirea omenească de la o problemă la altă problemă şi de la o infinitate la altă infinitate? Dacă această dorinţă după veşnicie este impusă din afară oamenilor neputincioşi, cum de se regăseşte chiar şi la cei mai independenţi dintre filosofi? Ba chiar la aceştia ea s-a dezvoltat într-o problematică extrem de complexă. Toate acestea dovedesc că dorul după veşnicie se găseşte în însăşi natura spiritului omenesc. Natura cunoaşterii însăşi tinde spre o cunoaştere infinită; natura simţirii însăşi tinde spre o simţire infinită; natura vieţii însăşi tinde spre o viaţă veşnică. Prin cunoaştere ca şi prin simţuri, prin voinţa ca şi prin viaţă, sufletul omenesc se descoperă ca veşnic. Setea de infinit, setea de nemurire este setea metafizică primordială a spiritului omenesc. Ea a împins spiritul omului spre infinit prin nenumărate religii, filosofii, ştiinţe, lupte şi strădanii. Într-un cuvânt: spiritul omenesc caută nemurirea; o caută sub orice chip şi sub orice formă.

Citeste tot articolul

Sfânta Scriptură urcuş şi cale spre Noul Adam – Hristos

Sfânta Scriptură, ne descoperă nenumărate, dar întotdeauna sigure, căi de mântuire, de lumânare, de sfinţenie, de transformare, de hristificare, de îndumnezeire; ea ne arată toate modalităţile prin care natura omenească biruie păcatul, orice păcat; cum biruieşte patima, orice patimă cum biruieşte moartea.

Aici găsim leac pentru orice păcat, vindecare pentru orice patimă, înviere din orice moarte. Din Sfânta Scriptură noi cunoaştem cine este Dumnezeu şi ce este Dumnezeu; şi de asemenea, cine este omul şi ce caută omul. Prin ea descindem pe malul ceresc de dincolo şi înţelegem lucrarea lui Dumnezeu pentru noi. O, minune a iubirii lui Dumnezeu!

Citeste tot articolul

Mărgăritare

Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fii zelos în rău…

Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.

Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi şi cercetarea lui şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduiala în gânduri, pune rânduiala măcar în simţuri. Şi de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău în pază, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti până seara, posteşte măcar să nu te saturi.

Citeste tot articolul

Gândurile omului

Gândurile omului? – Rostul lor este acela de a se dezvolta în gânduri veşnice şi divino-umane.

Gândul este o povară grea şi chinuitoare. Numai că şi gând al lui Hristos Iisus el devine o povară uşoară şi iubită. Fără Hristos (în noi), orice gând este un mic iad şi toate laolaltă- un iad nesfârşit şi veşnic.

Nu există nimic mai îngrozitor decât o veşnicie fără Hristos.

Citeste tot articolul

Apocrife

Se spune, într-o istorisire apocrifă că Mântuitorul în timp ce vorbea mulţimilor era urmat şi de un tânăr neguţător ce Îl ascultă cu mare atenţie. Acesta a fost atât de emoţionat de cuvintele Învăţătorului, încât s-a apropiat de Dânsul şi l-a invitat la casa lui spunându-i:

- Învăţătorule, ştiu că eşti împresurat de mulţime şi toţi doresc să Te vadă, să vorbească cu Tine, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire în mine încât aş dori să Te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru Tine. Nu mă aştept să-mi primeşti invitaţia, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez.

Mântuitorul, l-a privit în ochi pe tânăr şi i-a răspuns:

- Pregăteşte totul. Voi veni.

Citeste tot articolul