De noi depinde să fim buni

Sfinţii Părinţi spun că trebuie să căutăm ca fiecare lucrare, gând şi muncă a noastră, totul să izvorască din inimă, căci cu inima simţim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetăm, iar când totul izvorăşte din inimă atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor minţii în inimă.

 

Când ne rugăm facem aceasta din inimă, căci Domnul este Domnul inimii. El este centru vieţii fiecărei fiinţe vii. El este sprijinitorul vieţii şi nu trebuie să-L căutăm alt undeva. El se află aici şi aşteaptă să-L primim, şi să credem în El. Noi avem puţină credinţă şi încredere în Domnul. Când vom avea atâta încredere în El cât avem în prietenii noştri, când îi rugăm să facă ceva pentru noi, când vom avea atâta încredere, nici noi şi nici ţara noastră nu va mai suferi atâta.

Haosul gândurilor din noi vine din gândurile noastre. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de armonie a gândurilor, iar dacă politicienii noştri ar fi toţi într-un cuget nu am mai fi în starea aceasta. Suntem conştienţi că în noi se află o energie şi o viaţă dumnezeiască. Fiecare persoană ca energie dumnezeiască, când se uneşte cu celelalte creează o putere uriaşă, iar duşmanul fuge de aceasta, căci în ea sălăşluieşte armonia, iar în el dezbinarea.

Noi suntem ființe dăruite de Dumnezeu, dar nu știm să trăim cum se cuvine și facem iad și în noi, și în jurul nostru.

Vlădica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu să fie mutat într-alt loc. Vlădica a răspuns astfel cererii sale: “Părinte, cu dragă inimă te-aş schimba unde doreşti, dacă nu te-ai strămuta tu singur acolo” şi a adăugat: “Nici măcar diavolul nu poate face atât rău omului cât îşi face el singur”.

Dumnezeu ne-a dăruit totul, de noi depinde să fim buni. Dacă purtăm grija însuşirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc, nu putem avea pace şi pocăinţă. De ce Domnul porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii noştri? O face nu pentru ei, ci pentru noi. Atâta vreme cât ţinem în noi gândul la vătămarea pe care ne-au pricinuit-o vrăjmaşii, prietenii, rudele, apropiaţii noştri, nu avem pace şi linişte, trăim într-o stare de iad. Trebuie să ne slobozim de acest rău, să-l izgonim ca şi cum n-ar fi nimic, să iertăm totul. Tocmai de aceea, părinţii trebuie să îndure multe în viaţă şi în familie cu copiii.

”Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața”, Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

Dreptatea mereu ţine cumpănă între faptă şi răsplată

Ispasirea este rascumpararea, prin suferința, a pacatelor savarsite. Ea este un semn al iubirii lui Dumnezeu, iar nu o urmare a razbunarii, caci, precum spun Sfintii Parinti, “Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut”.

Despre ispasirea pacatelor, parintele Arsenie Boca spune: “Ispasirea nu-i o pedeapsa de la Dumnezeu, ci un mijloc de inteleptire, o indreptare mai aspra. Iar fiindca dreptatea lui Dumnezeu mereu tine cumpana intre fapta si rasplata, putem vorbi de legea dreptatii ca despre o lege milostiva, prin care ne curatim de petele faptelor rele. Asa se face ca simtim un Dumnezeu atotputernic, care restabileste, peste vointele oamenilor, echilibrul creatiei si echilibrul vietii, stricat de faradelegile oamenilor. Actiunea aceasta a lui Dumnezeu, prin care constrange faptele oamenilor cu urmarile lor, o numim ispasire.”

Citeşte tot articolul

Bucătăria, între umilinţă şi sfinţenie

Sfintii Parinti spun ca una dintre cele mai grele munci de la manastire, este munca la bucatarie. Sa stai in caldurile acelea, incercand crestineste sa ii bucuri pe toti in gusturile lor… Intr-un astfel de loc, Sfantul Eufrosin a reusit sa-si pastreze linistea, dincolo de toate umilintele indurate, a sporit cu intelepciunea, cuvantul fiindu-i simplu dar patruzator . In Sfanta Scriptura este scris ca barbatia inseamna mai ales echilibru. Va inchipuiti, ce-i asteapta pe cei ce-si pastreaza echilibrul in bucataria familiei si mai ales a vietii?

“Acest cuvios s-a născut din părinţi ţărani şi fiind crescut fără de învăţătură, a venit la mănăstire. şi îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor.

Citeşte tot articolul

Bogaţi în cunoaştere, săraci în înţelepciune

Sunt persoane care cunosc foarte multe lucruri. Sunt oameni instruiţi şi cultivaţi. Dar asta nu înseamnă că au şi darul ştiinţei duhovniceşti. Părintele Paisie Aghioritul spunea la un moment dat că avem datoria de a sfinţi cunoaşterea. Iar Sfântul Ioan Casian arată că este cu neputinţă ca un suflet necurat să-şi însuşească ştiinţa duhovnicească. “Nimeni nu toarnă într-o oală murdară şi rău mirositoare un parfum fin, sau miere de bună calitate, sau alt lichid de preţ. Un vas îmbibat cu miros urât strică parfumul cel mai plăcut, fără ca acesta să poată schimba prea mult mirosul vasului, fiindcă tot ceea ce este curat se murdăreşte mai repede decât se curăţă ceea ce este murdar”.

Citeşte tot articolul

Sfânta Eufimia

Sfânta Muceniţă Eufimia este prăznuita în fiecare an pe şaisprezece septembrie, ziua muceniciei sale. Sfânta Eufimia a trăit în timpul împăratului Diocletian (284-305) şi a fost ucisă pentru că a mãrturist credinţa în Hristos. În data de unsprezece iulie facem pomenire de minunea petrecută la sfintele sale moaşte.

Pentru a se descoperi dacă învăţătura cu privire la cele două firi din Hristos este adevărată, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreaptă credinţa – în Hristos sunt două firi, unite într-un mod neamestecat, neschimbat, neîmpărţit şi nedespărţit şi ereticii şi-au scris într-o altă carte învăţătura lor şi le-au pus pe amândouă pe pieptul Sfintei Eufimia. După puţine zile, au deschis din nou racla şi au văzut că la picioarele ei se află cartea ereticilor, iar cea a Sfinţilor Părinţi în mâinile ei.

Troparul Sfintei Eufimia

Citeste tot articolul

De astăzi, timp de trei zile creştinii ortodocşi au intrat în postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel incepe de astăzi, 26 iunie şi va ţine doar trei zile, pe 29 iunie fiind ziua prăznuirii celor doi Apostoli, care au trăit în primul veac creştin. Acest post are o lungime schimbătoare şi se stabileşte, an de an, în funcţie de data la care se sărbătoresc Rusaliile sau Cincizecimea. Perioada de abstinenţă trebuie să fie respectată nu numai sub aspect alimentar, ci mai ales din punct de vedere duhovnicesc.

Prin ținerea acestui post se cinstesc darurile Sfântului Duh, care s-au pogorât peste Sfinții Apostoli la Cincizecime și care se revarsă în fiecare an peste Biserică la sărbătoarea Rusaliilor, împărtășindu-se din ele și credincioșii.

Citeste tot articolul

Lumea – creaţie a lui Dumnezeu

Întreaga teologie patristică afirmă că Dumnezeu-Tatăl creează lumea prin Fiul în Duhul Sfânt. Lumea sau “cosmosul” nu-şi are principiul ontologic în sine, ci în Dumnezeu. Lumea nu este din veşnicie, coeternă cu Dumnezeu, ci este creată din nimic (ex nihilo) ca o manifestare a libertăţii şi iubirii creatoare a lui Dumnezeu-Treime. De aceea, în adâncul “fiinţei” sale, lumea poartă icoana Treimii şi, ca atare, structura ei este o structură trinitară şi deci comunitară.

Pentru a transpune în limbaj conceptual afirmaţia teologică de mai sus, Sfinţii Părinţi s-au folosit de două concepte, prezente şi în Evanghelia după Ioan şi în epistolele Sfântului Apostol Pavel, şi anume şi , Cuvânt şi Duh (Spirit).

Citeste tot articolul