Cum sunt icoanele ortodoxe

Icoana este o fereastră deschisă spre cer, un lucru binecuvântat şi plin de har. Este imaginea Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului sau a unui sfânt. Privind icoanele ne aducem aminte cum ar trebui, de fapt, să fim: asemenea sfinţilor, adică: buni, sinceri, având în toate credinţă şi dragoste. Icoana diferă foarte mult de un tablou sau o fotografie, căci ea ne arată şi cum este sufletul sfântului, nu doar trupul său. Sfinţii sunt totdeauna modeşti şi slabi, arătându-ne astfel smerenia şi simplitatea vieţii lor, îndemnându-ne să trăim şi noi în cumpătare, cu măsură şi chibzuială în tot ceea ce facem. În icoane, fruntea sfinţilor este foarte înaltă, simbolizând înţelepciunea. Ochii sunt mari, pentru că sfântul vede mai mult decât noi, el cunoaşte şi adevărurile din lumea de dincolo: îngerii şi demonii, raiul şi iadul.

Citeşte tot articolul

VALEA URSULUI: Mănăstirea Giurgeni, tămăduitoare pentru sufletul omenesc

Manastirea Giurgeni este situată la 28 km sud-est de Roman, în comuna Valea Ursului. Hramul mănăstirii: “Nasterea Maicii Domnului”.  Este o ctitorie, din anul 1738, a călugarului Ghedeon pe locul unui vechi asezământ monahal, care a fost reconstruit în secolul al XIX –lea.

Asezământul monahal de la Giurgeni datează înca de la începutul secolului al XVIII-lea, când apare menţionat documentar pentru prima dată ca fiind un schit construit în anul 1721 de câţiva călugări greci. Pe la jumatatea secolului al XIX –lea schitul a fost transformat în schit de maici şi apoi în mănăstire de maici.

În perioda anilor 1833-1849, datorită faptului că schitul avea clădirile construite din lemn, acestea s-au dărâmat şi au fost înlocuite cu alte clădiri construite din piatră şi caramidă. Ca obiecte valoroase la vremea aceea, în biserică se aflau două icoane făcute de zugravul Nectarie, datate din anul 1796 şi o icoană din 1831, îmbrăcată în argint de maistrul argintar Cloroiescu.

Citeste tot articolul

Durerile Naşterii, durerile Patimilor, Crucii şi Morţii spre bucuria Învierii

Ce să înţelegem prin tainele Mântuirii, decât ca fiind cele ce ne cheamă să ne pătrundem de ele şi, explorându-ne, să le explorăm.Din perspectiva mântuirii, o taină este, şi simţământul matern al Maicii Domnului, iubirea, duioşia fără de margini pe care o nutreşte faţă de Fiul ei, Fiu al Omului şi, totodată Fiu al lui Dumnezeu.n chip minunat, s-a constatat că simţământul matern faţă de Mântuitorul transcende genurile umane, astfel că nu este împărtăşit exclusiv de către femei. Mărturii din Vechiul Testament şi Noul Testament stau ca dovadă că sfinţii şi marii rugători, marii bărbaţi ai Bisericii l-au trăit şi ei înşişi: ” Că femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi Doamne, cu toţii înaintea Ta.” (Isaia 26, 17); ” Copilaşii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi” (Gălăteni 4,19).

Citeste tot articolul