Se afișează postările cu eticheta pacat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pacat. Afișați toate postările

vineri, 30 august 2013

Despre curaj

Fără a minimaliza curajul cu care eroii şi-au dat viaţă, n-ar trebui să uităm nici curajul de care dau dovadă oamenii pentru...a trăi.
Curajul de zi cu zi este, adesea mai puţin dramatic, mult mai puţin spectaculos decât cel al unor fapte extreme; dar amestecul tragic şi triumfal al acestuia din urmă,este la fel de magnific. Aşa înţelegi că poţi să transcezi tot răul când descoperi că puterea lui stă în propria-ţi teamă. De fapt din acel moment începe libertatea.Opusul păcatului nu este virtutea ci libertatea.

Redacţia Jurnal Spiritual

vineri, 2 august 2013

Porunca a III-a: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert”

maica domnului
Care este porunca a treia?

Porunca a treia este: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui” (les. 20, 7).
Ce invata porunca aceasta?
Aceasta porunca invata ca este oprit a huli numele lui Dumnezeu, adica a-l rosti fara cinstea cuvenita. lata si temeiul acestui lucru: Numele oricarei fiinte sau lucru trezeste in noi ceva din acea fiinta sau lucru. Asa se intelege ca anumite cuvinte au in ele ceva frumos si atragator. De pilda cuvantul “mama” sau “tata” trezesc in inima celui care le rosteste o mare bucurie si pretuire. Cu atat mai frumos este pentru adevaratul crestin numele Tatalui ceresc, Care i-a dat viata si binecuvantarile ceresti si Care este izvorul a toata sfintenia si dragostea.
Citeşte tot articolul

joi, 1 august 2013

Păcatele strigătoare la cer

cainta
Pacatele strigatoare la cer se ridica impotriva inclinatiilor firesti pe care Dumnezeu le-a pus in firea noastra. Aceste pacate intuneca si deformeaza chipul lui Dumnezeu din om. Ele sunt atat de grele, incat, mai mult decat altele, cer o rasplatire (dreptate) de la Dumnezeu chiar in lumea aceasta. Ele izvorasc mai ales din necredinta si rautatea constienta a omului, fiind savarsite cu multa inainte cugetare.
Potrivit traditiei crestine, pacate strigatoare la cer sunt urmatoarele cinci: omuciderea constienta si avortul; homosexualitatea si practicile sexuale impotriva firii; asuprirea celor lipsiti de aparare: vaduve, orfani, saraci, straini etc; nedreptatile sociale, mai ales cele financiare si materiale; nerespectarea si chinuirea parintilor.
Citeşte tot articolul

vineri, 28 iunie 2013

orig-12526721
Omul care caută sincer sensul şi lumina vieţii găseşte întotdeauna o bucurie spirituală inexprimabila, ca şi imbolduri spirituale şi orizonturi cât se poate de largi în tainică şi sfânta Biserică Ortodoxă.
Nu există în mine şi în tine deznădejde şi tristeţe, îndoială şi întuneric, păcat şi moarte, pe care să nu le putem alunga cu minunatele rugăciuni ortodoxe. Dacă sufletul tău a fost cuprins de întuneric şi, paralizat, iată o rugăciune care te va ajuta: ” Luminarea celor ce stau în întuneric, izbăvirea celor deznădăjduiţi, Iisuse mântuitorul Meu, către Tine caut, Împărate al lumii, luminează-mă cu strălucirea Ta! “
Citeste tot articolul

duminică, 23 iunie 2013

Mărgăritare

Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fii zelos în rău…
Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.
Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi şi cercetarea lui şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…
De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduiala în gânduri, pune rânduiala măcar în simţuri. Şi de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău în pază, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti până seara, posteşte măcar să nu te saturi.
Citeste tot articolul

marți, 18 iunie 2013

“Lumina cea adevărată”

Cu cât mai mare este păcatul, cu atât mai adânc este întunericul.
Dacă omul nu crede în Hristos, în singura lumină adevărată, nu ştie încotro merge, nu-şi cunoaşte adevăratul ţel, nici rostul vieţii celorlalţi oameni, căci nu are înlăuntrul lui “lumina cea adevărată”, care doar ea luminează toate fiinţele omeneşti până în adâncurile lor, asupra rostului lor dumnezeiesc – după cum luminează şi lumea. De pildă: ura este întuneric.
Dacă un om urăşte alt om, de fapt pe Hristos Îl urăşte, căci nu vede în acel om o făptură dumnezeiască, nu-l recunoaşte drept chip al lui Dumnezeu. N-a găsit în sufletul său calea, fiindcă n-are înlăuntrul lui ” lumina cea adevărată” – lumina ce i-ar putea lumina lui fiinţa fratelui pe care îl urăşte şi care i-ar putea arăta dimensiunea veşnică şi nemuritoare a celuilalt.
Citeste tot articolul

marți, 16 aprilie 2013

Păcatul şi păcătosul



Cu totul nou pentru neamul omenesc este mesajul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, de a separa păcatul de păcătos: să urăm păcatul, dar să iubim pe păcătos; să ucidem păcatul, dar să-l salvăm pe păcătos; să nu echivalăm pe păcătos cu păcatul; să nu ucidem pe păcatos din cauza păcatului, ci să-l salvăm din păcat.



Un exemplu zguduitor în această privinţă este femeia prinsă în adulter. Atotmilostivul Mântuitor a despărţit păcatul femeii de existenţa ei după chipul lui Dumnezeu, a condamnat păcatul şi a mustrat pe păcătoasa cu ale Sale cuvinte pline de milă :" Nici Eu nu te osândesc; mergi şi nu mai păcătui." ( Ioan 8, 11).

Oricât de păcătos ar fi cineva, el nu e pierdut.Oricât de căzut şi de decăzut ar fi cineva, el poate fi mântuit. El e ca pomul care şi-a pierdut frunzele când a venit iarna cu viscolul ispitelor, dar puterea de înfrunzire o are. Şi în cel mai păcătos om poate da o primăvară de trezire la o viaţă nouă, când sufla vântul cel cald şi binecuvântat al Duhului Sfânt.
Aceasta este metoda Sfintei noastre Biserici, în lucrarea mântuirii păcătosului de păcat; metoda tradiţională , sfânta şi stabilită în Biserica Ortodoxă de către Sfinţii Părinţi. Ea a fost formulată şi de către Sf. Simeon Noul Teolog :" Căci binele nu e bine când nu se face bine."





Redacţia Jurnal Spiritual