Diavolul m-a îndemnat…sau doar eu am cedat

De multe ori printre cei din lumea ortodoxă auzim acest veşnic – ispita. Ispite acasă, ispite la lucru, sau cum se spune acum în oficiu, ispite chiar şi în altar. Ai uitat ceainicul pe aragaz – o ispită, am adormit şi am întârziat la lucru –ispită, nu am pus tămâia în cadelniţă — aceeaşi. Se formează impresia că pentru ortodocşi acest cuvânt a înlocuit toate cuvintele de ocară, iar pe de altă parte se poate de înlocuit prin acest înţeles toată răspunderea pentru propriile greşeli şi să o pui pe seama altcuiva, care e mai departe.

În primul caz merge vorba despre o simplă denaturare a sensului cuvântului. În al doilea, e mult mai interesant În realitate cuvântul ispită e folosit când s-a produs o eroare, când ceva nu merge bine, şi chiar atunci când ai fost mustrat pe drept de şef. Iată atunci şi de pracă şi cuvântul ţi-a venit care răspunde de toate şi pentru tot.

Citeşte tot articolul

Porunca a III-a: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert”

Care este porunca a treia?

Porunca a treia este: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui” (les. 20, 7).

Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata ca este oprit a huli numele lui Dumnezeu, adica a-l rosti fara cinstea cuvenita. lata si temeiul acestui lucru: Numele oricarei fiinte sau lucru trezeste in noi ceva din acea fiinta sau lucru. Asa se intelege ca anumite cuvinte au in ele ceva frumos si atragator. De pilda cuvantul “mama” sau “tata” trezesc in inima celui care le rosteste o mare bucurie si pretuire. Cu atat mai frumos este pentru adevaratul crestin numele Tatalui ceresc, Care i-a dat viata si binecuvantarile ceresti si Care este izvorul a toata sfintenia si dragostea.

Citeşte tot articolul

Porunca iubirii între noi

”Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.

Citeşte tot articolul

Rugăciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase Mantuitorul cel dulce al sufletului meu in aceasta zi a Rastignirii Tale pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noastre, ma marturisesc inaintea Ta, cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.

Ma rog insa Bunatatii Tale celei nespuse, sa ma invrednicesti cu Darul Tau, Doamne, ca si eu sa pot rabda patimi pentru credinta, speranta si iubirea ce le am catre Tine, precum Tu Cel indurat ai rabdat pentru mantuirea mea. Intareste-ma, o,Doamne ca de astazi inainte sa port Crucea Ta cu bucurie si cu mare cainta, si sa urasc cugetele mele si vointele mele cele rele. Sadeste in inima mea intristarea de moartea Ta ca sa o simt precum au simtit-o iubita ta Maica, ucenicii Tai si femeile purtatoare de mir, ce stateau linga Crucea Ta.

Citeşte tot articolul

Rugăciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase Mântuitorul cel dulce al sufletului meu în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.

Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţă şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne că de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.

Citeşte tot articolul

“Iisus din Nazaret: povestiri din copilărie”, cartea Papei Benedict al XVI-lea, şochează lumea creştină

Papa Benedict al XVI-lea a făcut mai multe anunţuri năucitoare despre venirea Mântuitorului pe Pământ. Dezvăluirile se găsesc în cartea “Iisus din Nazaret: povestiri din copilărie”, lansată de curând.

Suveranul Pontif scrie că Iisus Hristos s-a născut cu câţiva ani mai devreme decât se cunoaşte deoarece călugărul Dionisie cel Mic a făcut o greşeală de calcul de câţiva ani.

În Biblie nu este specificată data de naştere a lui Hristos. Călugărul Dionisie a avut idei vagi cu privire la vârsta lui Iisus atunci când a făcut calculele, scrie The Telegraph.

Data naşterii lui Hristos nu este singura controversă pe care a aduce Papa. Acesta spune că în scena tradiţională de naştere a mântuitorului nu au existat boi, măgari sau alte animale. Totodată, Suveranul Pontif mai aduce în discuţie faptul că Iisus s-a născut mai degrabă în Nazaret şi nu în Betleem.

Citeste tot articolul

Copilul, un talant incredintat mamei

Copilul este o parte semnificativa din fiecare dintre noi. Copilul se afla la inceputul vietii oricarui om, fie el functionar de rand sau inalt dregator. Primilor ani de viata prefer sa le spun “copil”, in loc de “copilarie”, spre a nu aluneca intr-o depersonalizare a lor. Copilul este deci acea bucata de vreme pe care o vom duce cu noi toata viata, pana la ultima suflare.

Copilul este ceva viu, in oricare moment al vietii noastre. Poate si de aceasta ni se spune, imperativ: “De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Matei 18, 3). Avem in noi, chiar daca undeva departe, adanc afundata, curatenia la care ne cheama Mantuitorul. Trebuie deci sa redevenim ceea ce am fost si suntem, intr-o masura insa, din ce in ce mai slab perceptibila.

Citeste tot articolul

Durerile Naşterii, durerile Patimilor, Crucii şi Morţii spre bucuria Învierii

Ce să înţelegem prin tainele Mântuirii, decât ca fiind cele ce ne cheamă să ne pătrundem de ele şi, explorându-ne, să le explorăm.Din perspectiva mântuirii, o taină este, şi simţământul matern al Maicii Domnului, iubirea, duioşia fără de margini pe care o nutreşte faţă de Fiul ei, Fiu al Omului şi, totodată Fiu al lui Dumnezeu.n chip minunat, s-a constatat că simţământul matern faţă de Mântuitorul transcende genurile umane, astfel că nu este împărtăşit exclusiv de către femei. Mărturii din Vechiul Testament şi Noul Testament stau ca dovadă că sfinţii şi marii rugători, marii bărbaţi ai Bisericii l-au trăit şi ei înşişi: ” Că femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi Doamne, cu toţii înaintea Ta.” (Isaia 26, 17); ” Copilaşii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi” (Gălăteni 4,19).

Citeste tot articolul