Articol
editat de Adina Tărâţă
Potrivit arhimandritului Ioanichie Bălan, familia este "cel dintâi
dumnezeiesc, pe care L-a facut Dumnezeu pentru om în Rai, cu sfatul Preasfintei
Treimi: Nu este bine sa fie omul singur; să-i facem ajutor asemenea lui
(Facerea 2,18). Familia este celula şi izvorul vieţii pe pământ ,temelia vieţii
de obşte, prima biserică întemeiată de Dumnezeu, din iubire pentru om, după
modelul Bisericii creştine."
Familia, ca şi concept are două conotaţii: în sens propriu reprezintă
unirea conjugală dintre două persoane de sex opus, iar în sens duhovnicesc,
familia reprezintă "obştea tuturor creştinilor" care formează
Biserica unică pe care a creat-o Fiul lui Dumnezeu pe pământ prin sacrificiul
său (moartea şi învierea Sa). Întemeierea familiei creştine trebuie să aibă ca
fundament principii trainice şi să se realizeze cu binecuvântarea lui Dumnezeu
în faşa Sfântului Altar. Unirea dintre cei doi soţi trebuie să fie sinceră şi
de durata, să fie întemeiată din dragoste curată, devotată, căsătoria să fie pe
viaţă şi nu temporar, căci e facută cu legământ pe Cruce şi pe Sfânta
Evanghelie, ca sa dureze până la moarte. Şi părinţii au un rol important în
viaţa tinerilor căsătoriţi, căci aceştia trebuie să îi sprijine, să-i
încurajeze şi să-i povăţuiască atunci când se află în impas.
Astfel, dacă familia creştină trăieşte în credinţă şi îl păstrează pe
Dumnezeu în suflet, ea devine "cea mai tare cetate şi obşte duhovnicească
de pe pământ". Ulterior, o astel de familie va da naştere la prunci care
vor fi crescuţi cu aceleaşi rigori, fiind astfel copii buni, ascultatori, cu
principii de viaţă sănătoase, care nu se vor abate de la calea cea dreapta.
Familia ruptă de Biserica şi robită de păcate este "o casă a iadului,
prăvălie a diavolilor şi o povară a societăţii". În astfel de familii
primează ura, invidia, hedonismul, desfrâul.
Părintele Iustin Pârvu spunea ca ispitele sunt "încercările diavolului
de a pune mâna pe sufletul creştinului. Acolo unde zidul de apărare e slab,
acolo acţionează ispita. Ele vor să trezească patimile din om, să-l slăbească
în credinţă şi în puterea de apărare." Însa valorile creştine trebuie să
biruiască: dreptatea, adevărul, onoarea, trebuie să cucerească sufletele
noastre şi să dăinuie în timp, indiferent de devenirea noastră ulterioară.
Astfel, "dacă am urma acest drum al creştinismului înnobilat de jertfa lui
Isus, noi n-am avea nevoie nici de Europa Occidentală, n-am avea nevoie nici de
forţele Răsăritului. N-am avea nevoie decât de cerul care ne uneste pe toţi. Şi
dacă am fi aşa toţi, întru smerenie, în bunătate, în dragoste, toată forţa
aceasta ne-ar ridica pe cea mai mare treaptă, am fi noi cei care ar arăta
Europei calea cea dreaptă, a izbăvirii...", ne povăţuieşte părintele
Iustin Pârvu.
Însă cum arată familia contemporană? Ce principii are omul de azi? Ce ne
atinge sufletul ăn zilele noastre?
Există opinii potrivit cărora familia caută să se debaraseze de
"gloria" conservatorismului, de "meritul" de a fi
păstrătoarea valorilor naţionale, căci suntem într-un moment al marilor
schimbări, născându-se ideea că ne aflăm în faţa unei noi civilizaţii care se
grăbeste să se modernizeze şi să renunţe la vechile principii de viaţă. Se
renunţa deci la definiţii, clasificări, reguli, şi nu mai exista modele ideale
dominante şi nici valori demne de urmat.
Aceste schimbari se resimt în viaţa cotidiană prin noi stiluri de viaţa, o
filozofie a libertăţii lipsite de inhibiţii, o dorinţă acerbă de a experimenta
orice, indiferent de consecinţe, iar în ceea ce priveşte familia... casatoria a
devenit mai mult un parteneriat. Acesta este momentul când a vorbi despre
valori e ca şi cum am vorbi de utopii! Cum cineva încearcă să promoveze acele
valori cavalereşti ale secolului 19, este privit cu neîncredere, ba chiar de
multe ori cu dispreţ şi desconsideraţie. Astazi, valorile au intrat fie la apa,
fie au intrat în criză! Ele există şi au existat mereu însă acum suntem prea
grăbiţi ca sş le mai acordăm atentie! "A ţine cont de valori implică a
descoperi un orizont de semnificaţii mai înalte decât viaţa. De aceea, educarea
în credinţă este de asemenea, o şcoală a valorilor." spune Pr. prof. dr.
Luis Okulik.
În acest context apare noţiunea de uniune consensuală sau concubinajul,
numită şi căsătoria de probă, care nu e totuna cu căsătoria propriu-zisă. Aici
se regăseşte "omul modern", potrivit căruia un act nu îmbunătăţeşte
cu nimic spiritualitatea. Căci aceasta izvorăşte din noi şi fiecare îşi
cunoaşte şi îşi stabileşte limitele...
Însa ce e la modă, nu echivalează întotdeauna cu ce e bine şi moral. Şi
chiar în aceste timpuri vremelnice, avem nevoie de o familie sănătoasă, căci
parintele Iustin Pârvu ne învaţă să avem "chipul icoanei în inima",
"chipul Sfintei Cruci în minte" şi "să ştim drumul
bisericii", pentru a putea pregăti pentru viaţă, micii vlăstari. Căci
numai aşa vom putea fi un popor care poate să ofere intelectuali, genii, eroi.
