Puterea rugăciunii pentru aproapele

“Rugati-va unii pentru altii“ (Iacob 5, 16)

Sfanta Scriptura tine in mare cinste rugaciunea. Pe fiecare pagina vorbeste despre puterea si roadele rugaciunii. In rugaciune se infaptuieste legatura omului credincios cu Dumnezeu. Pentru omul care se afla in starea de rugaciune, Dumnezeu nu mai este numai o tema de gandire, ci o realitate prezenta in fata lui. In momentele de rugaciune crestinul nu este singur, chiar daca nu e in legatura cu nimeni dintre oameni, ci vorbeste cu Dumnezeu, mai bine zis este in dialog cu Dumnezeu, intrucat nu numai el vorbeste catre Dumnezeu, ci si Dumnezeu vorbeste catre el, raspunzand cu fagaduintele, cu asigurarile si cu mangaierile Lui la cererile celui ce se roaga, la grijile si la durerile acestuia.

Citeşte tot articolul

Rugăciunea de Duminică

Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapane, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale.

Inima mi se bucura si se desfateaza cand stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incat nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.

O, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! O, Binecuvantat Fiu al lui Dumnezeu, mantuieste-ne de iad! O, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamantul Tau!

Citeşte tot articolul

” Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului robului Tău, Hristoase Dumnezeul nostru…” (slujba înmormântării)

Porunceşte dar, Stăpâne, să se dezlege în pace sufletul robului Tău şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice…” (Rugăciune pentru sufletul cel osândit)

Se discută mult astăzi în Biserica Ortodoxă despre reînoirea diaconiei ca vocatie, a diaconiei filantropice. S-au făcut sugestii pentru crearea sau, mai bine zis, redescoperirea şi reactivarea treptelor de “diaconiţa”. Ce cale mai bună s-ar putea găsi pentru utilizarea extraordinarelor dar neglijatelor daruri şi capacităţi ale femeilor ortodoxe, decât să l-i se ofere şansă, oficial recunoscută şi binecuvântată, de a-i sluji direct pe cei ce sunt mai aproape de moarte? Dacă, de exemplu, un “ordin al Surorilor Milei” ar suna străin în urechile fraţilor ortodocşi, distincţia făcută cu grijă faţă de vocaţia monastică tradiţională şi stabilirea ei ca o slujire pastorală cu drepturi depline, ar putea oferi cele mai vrednice servicii, în timp ce va da posibilitatea celor intraţi în această slujire, să întreprindă o lucrare creştină nemaipomenită ‘ în lume”.

Citeste tot articolul

Spiritualitate în culturile şi civilizaţiile lumii

În culturile şi civilizaţiile lumii, toate eforturile spiritului omenesc, se concentrează în cele din urmă într-o gigantică strădanie de a birui moartea şi mortalitatea şi de a-şi asigura nemurirea şi viaţa veşnică, de a şi le asigura oricum.

Toate ne îndeamnă să punem întrebarea: de unde vin în sufletul omului nostalgia şi elanul acesta către infinit în toate direcţiile? Ce împinge gândirea omenească de la o problemă la altă problemă şi de la o infinitate la altă infinitate? Dacă această dorinţă după veşnicie este impusă din afară oamenilor neputincioşi, cum de se regăseşte chiar şi la cei mai independenţi dintre filosofi? Ba chiar la aceştia ea s-a dezvoltat într-o problematică extrem de complexă. Toate acestea dovedesc că dorul după veşnicie se găseşte în însăşi natura spiritului omenesc. Natura cunoaşterii însăşi tinde spre o cunoaştere infinită; natura simţirii însăşi tinde spre o simţire infinită; natura vieţii însăşi tinde spre o viaţă veşnică. Prin cunoaştere ca şi prin simţuri, prin voinţa ca şi prin viaţă, sufletul omenesc se descoperă ca veşnic. Setea de infinit, setea de nemurire este setea metafizică primordială a spiritului omenesc. Ea a împins spiritul omului spre infinit prin nenumărate religii, filosofii, ştiinţe, lupte şi strădanii. Într-un cuvânt: spiritul omenesc caută nemurirea; o caută sub orice chip şi sub orice formă.

Citeste tot articolul

Gândurile omului

Gândurile omului? – Rostul lor este acela de a se dezvolta în gânduri veşnice şi divino-umane.

Gândul este o povară grea şi chinuitoare. Numai că şi gând al lui Hristos Iisus el devine o povară uşoară şi iubită. Fără Hristos (în noi), orice gând este un mic iad şi toate laolaltă- un iad nesfârşit şi veşnic.

Nu există nimic mai îngrozitor decât o veşnicie fără Hristos.

Citeste tot articolul

Dor de veşnicie

 

O stranie şi puternică nelinişte ne îndeamnă să căutăm dincolo de viaţa noastră cotidiană şi de experienţa noastră nemijlocită, pentru a afla câteva raţiuni cu însemnătate şi finalitate absolută.

Câtă vreme acea nelinişte nu poartă un nume şi nu are o finalitate limpede, bâjbâim şi ne împleticim prin viaţă, căutând cu disperare ceva care să ne ofere satisfacţie, sau măcar ceva care să ne potolească dorinţa chinuitoare ce ne devorează. Neştiind că motorul din spatele acelei dorinţe este dorul de Dumnezeu, ne cheltuim timpul şi ne risipim energia alergând după vise deşarte şi după idoli la modă.

Citeste tot articolul