Pilda “Timpul schimbării”

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere un sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

- Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper ca după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

- Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

- L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

- Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

- Da, părinte, un puiet de brad.

- Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
Citeşte tot articolul

Povestire cu tâlc – “Un pahar de lapte”

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, găsi în buzunar doar o monedă de 10 cenţi şi-i era foame.

Decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.

Ea se gândi că tânărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.

El îl bău încet şi după aceea întrebă:

- Cât vă datorez?

- Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – Mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.

Şi el răspunse: vă mulţumesc din suflet!

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.

Citeşte tot articolul

Povestire cu tâlc – “Ajutor dezinteresat”

Într-o seară, un tânăr se întorcea acasă. Dar, din cauza întunericului ce se lăsase, s-a împiedicat de un bolovan şi, căzând, s-a lovit destul de tare. Supărat foc, a plecat mai departe, dar un gând nu-i dădea pace. Ce căuta ditamai bolovanul în mijlocul drumului şi cum de nu l-a văzut la timp? Aoleu, dar dacă mai trec şi alţi oameni şi păţesc la fel ca el? Chiar în acea clipă, tânărul s-a oprit şi, cu toate că se lovise destul de tare şi se grăbea să ajungă acasă, a făcut cale întoarsă până la bolovanul cu pricină pe care l-a împins la marginea drumului. Acolo putea să stea oricât, că nimeni nu s-ar mai fi împiedicat de el. De-abia acum, tânărul nostru a plecat liniştit şi mulţumit spre casă. Rana pe care i-o pricinuise căzătura îl durea parcă mai puţin acum, când ştia că i-a scăpat, poate, şi pe alţii de la o suferinţă că a lui.

Să ştii să te gândeşti şi la ceilalţi, înseamnă să ştii să trăieşti. Bucuriile celor de lângă noi trebuie să fie şi bucuriile noastre, iar durerile şi necazurile lor, trebuie să ne doară şi pe noi. Decât să ne purtăm fiecare de grijă, mult mai bine ar fi dacă fiecare ar avea grijă de ceilalţi.

Citeşte tot articolul

Apocrife

Se spune, într-o istorisire apocrifă că Mântuitorul în timp ce vorbea mulţimilor era urmat şi de un tânăr neguţător ce Îl ascultă cu mare atenţie. Acesta a fost atât de emoţionat de cuvintele Învăţătorului, încât s-a apropiat de Dânsul şi l-a invitat la casa lui spunându-i:

- Învăţătorule, ştiu că eşti împresurat de mulţime şi toţi doresc să Te vadă, să vorbească cu Tine, dar inima mea este atât de deschisă şi simt atâta iubire în mine încât aş dori să Te invit la mine acasă. Doresc să pregătesc cea mai bună masă pentru Tine. Nu mă aştept să-mi primeşti invitaţia, dar am simţit nevoia să ţi-o adresez.

Mântuitorul, l-a privit în ochi pe tânăr şi i-a răspuns:

- Pregăteşte totul. Voi veni.

Citeste tot articolul