Ajungem, spre surprinderea noastră, mai mereu la concluzia că nu avem nevoie de prea multe ca să ne simţim bine. Şi aceste lucruri nu întotdeauna se leagă de partea materială. Dimpotrivă. Ca să fim fericiţi avem nevoie uneori să frământăm pământul cu mâinile noastre, să privim norii jucându-se pe cerul senin, să zâmbim când o gărgăriţă se ataşează prea tare de noi şi nu vrea să mai plece şi uneori să păşim pe cărări de maci.
În cazul meu, acele lucruri de care am nevoie ca să fiu fericită înseamnă oameni frumoşi, cu O mare, de la care am de învăţat şi cu care fiinţa mea rezonează din plin. Unul dintre aceşti oameni frumoşi este Zoia Alecu, un Lup, un Mac, un Prieten, un spirit atât de adevărat încât simţi nevoia să-l îmbrăţişezi ca să fii sigur că există. Flori de inimă m-a învăţat să văd în fiecare acord al chitarei tale! Armonie în fiecare gând m-a învăţat din fiecare vers! Verticalitate din fiecare pas al ei am învăţat! Iubire din fiecare zâmbet…
Citeste tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu