Editor Pr. Petru Munteanu
Pace, Unitate şi Consens - Cuvinte mari şi frumoase ce împodobesc frontispicii, înflăcărează mulţimi însetate de izbăvire, de mesaje de speranţă. Auzim aceste cuvinte de pace, unitate şi consens în discursuri festive şi protocolare, în conversaţii purtate de trecători pe cărările vieţii, în momente adânci de rugăciune colectivă.
Tot ascultând ecoul lor în urma paşilor noştri, devenim preocupaţi de înţelesul profund al sensului acestor cuvinte.
Suntem dornici de pace într-o lume divizată de orgolii mărunte, ce îşi propune uneori obiective efemere.
Suntem cuprinşi de dorul pe care unitatea ţi-o oferă, ştiind că darul unităţii rezidă în puterea şi în fericirea clipelor vieţii. Dorul după o unitate consensuală care respectă şi este respectată. Tindem spre această unitate cu emoţia celui ce doreşte un pahar cu apă pentru a trece de zăduful încins, ce îl oferă deșertul uscat al unei vieţi pustiite. Sau a celor ce caută căldura şi bucuria îmbrăţişării după ce traversează oceanele îngheţate sau gerurile aspre pe care îl descoperă spaţiul gândului egoist.
Şi descoperim în căutarea noastră că sensul nealterat al acestor cuvinte stă în Cel ce le mărturiseşte cu viaţa Sa, adică Mântuitorul Iisus Hristos, Cel ce a devenit una cu ele prin viaţa Lui.
Scopul căutării noastre devine acum o ţintă şi un drum spre El. Scopul de a deveni una în Hristos Cel Înviat. A încerca să dezlegi sensul acestor cuvinte în afara îmbrăţişării Hristice a Celui Înviat, este ca şi cum ai încerca să cuprinzi esenţa vasului, transformându-l prin spargere în cioburi cât mai mici. Să înţelegi un pom, o floare, un cântec, o şoaptă de iubire nu trebuie să descompui sau să le împarţi în fragmente, ci să ţi le împropriezi în plinătatea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu