Popas duhovnicesc Maica Stareţă Stavrofora Iosefina Giosanu

„Fiecare credincios ajunge la Dumnezeu pe măsura însuşirilor sale pe măsură ce creşte  şi-şi adânceşte înţelegerea sa de Dumnezeu”

În primăvara anului 1963, în comuna Stăniţa, judeţul Neamţ, veneau pe lume Giosanu Elena Iosefina şi fratele său, Constantin. Părinţii lor, Neculai şi Anica Giosanu, creştini buni, au adus pe lume opt copii (patru băieţi şi patru fete), cea care astăzi este Stavrofora Iosefina, Stareţa Mănăstirii Văratic, încheind şirul naşterilor în casa părintească. Timpurile erau tulburi, se instaura temeinic şi destul de agresiv dictatura comunistă. Cu toate aceastea a avut şansa să crească într-o familie de buni gospodari, dar şi de buni credincioşi, unde, din fragedă copilărie, a luat contact cu munca, dar şi cu dragostea de Dumnezeu, acumulând cunoştinţele necesare şi o bună educaţie religioasă. Pentru membrii familiei sale, Biserica satului constituia locul cel mai sacru de pe pământ şi cea mai autentică şcoală de pregătire creştină. Dragostea de Biserică i-a fost insuflată de mama sa, de la care păstrează şi astăzi dimensiunea spirituală a vieţii, cinstea şi frica de Dumnezeu,  iar de la tatăl său, munca şi  spiritul gospodăresc.       

Rămaşi orfani de mamă, care a murit când abia împlinise 45 de ani, cei opt copii au fost nevoiţi să urmeze cursul vieţii confruntându-se cu munca zilnică pentru supravieţuire, cu învăţatul şi mersul la şcoală. „Dumnezeu a fost bun cu noi şi am putut depăşi toate aceste greutăţi ale vieţii de familie”, spune Stavrofora Iosefina. „Şi într-adevăr am simţit ajutorul lui Dumnezeu, căci toţi fraţii şi surorile mele au ajuns bine, fiecare la rostul lor. Din cei opt fraţi doi am întrat în viaţa călugărească, eu şi fratele llie (Ioachim cu numele de călugăr), care după şcoala generală a plecat la Mănâstirea Sihăstria, apoi a urmat toate treptele de şcolarizare, iar acum este  Arhiereu - vicar al Episcopiei Romanului şi Bacăului”.

Citeste tot articolul