vineri, 17 mai 2013

Adrian Sărmăşan: „Niciodată nu vei primi nimic dacă întinzi mâna fără să ai ceva în ea, oricât de mărunt lucru ar fi”


Orice s-ar spune, nu există suficienţi bani pe lume care să cumpere  sensibilitatea, simţul acut al valorilor morale. Artiştii, cei atinşi de focul creaţiei, au nevoie de nişte oameni competenţi, care să fie în stare să discearnă valoarea reală a unui artist, să se ocupe de el, să-i asigure un trai decent, ceea ce impune ca aceştia să fie retribuiţi după cele mai pure legi ale economiei de piaţă. Din păcate, trăim într-o lume cu care rar sau niciodată nu ne putem identifica şi vizavi de care nu poţi să reacţionezi decât afişând o detaşare ironică. Încă se doarme profund la noi în ţară. Nu avem decât rar momente de înseninare a frunţii, acestea fiindu-ne oferite, deloc din întâmplare, de oameni care dau foc corăbiilor precum vikingii odinioară şi renasc din cenuşa acestora. Aceşti oameni atinşi de inspiraţie divină se numesc poeţi. Adrian Sărmăşan este şi poet, şi muzician.
Anul acesta, Adrian Sărmăşan a bucurat sufletele celor care iubesc poezia lansând un volum de versuri aparte. Bucuria muzicii  şi a poeziei trebuie împărtăşită cu cei de lângă tine, altfel harul venit de sus nu are valoare. Poeţii, muzicienii sunt virtuozi atât în expresia lor, în energia pe care o emană prin instrumentul lor, fie că se numeşte stilou sau chitară, cât mai ales prin felul în care te fac să simţi fericirea, agitaţia, tremurul interior aparte. Mi-e greu să vorbesc despre Adrian Sărmăşan, pentru că am o oarecare doză de subiectivism. Am fost parte din drumul său şi sunt, pentru că suntem dezlegaţi de simbolul prieteniei. Dar nu pot să nu remarc felul în care Adrian Sărmăşan dăruieşte lumii întregi puţin din pasiunea lui nebunească pentru muzică şi poezie. Dăruieşte din harul său celor care-l ascultă. Nu poţi fugi de ceea ce eşti, nu te poţi ascunde. Volumul său, „Raiul Lupilor Îngeri”, pare desprins din locul în care s-a născut. Poeziile încep discret, abia şoptit, iar tu, cititor, sfârşeşti prin a fi subjugat de cuvinte, de rime, de înţelesuri adânci. Poezia lui Adrian Sărmăşan poate fi pusă cu încredere pe rănile sufletului nostru. 

Citeste tot articolul

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu