„Iadul este durerea de a nu mai putea iubi“

Considerat de majoritatea contemporanilor săi o personalitate profetică, F. M. Dostoievski reuşeşte, prin scrierile sale, să pătrundă în adâncul psihologiei umane şi, totodată, să realizeze cea mai cuprinzătoare frescă a celui mai numeros popor creştin-ortodox. Văzută ca o uvertură a filosofiei existenţialiste, opera sa este o strălucită replică literară şi filosofică la criza socială şi spirituală a vremii sale. Dar, mai mult decât atât, felul în care Dostoievski pune problema iubirii lui Dumnezeu şi a pocăinţei omului ni-l arată ca pe un om care şi-a găsit toate răspunsurile în scrierile părinţilor filocalici.

Feodor Mihailovici Dostoievski a fost cel de-al doilea copil dintre cei şapte ai lui Mihail şi Mariei Dostoievski. Ambii părinţi erau ruşi, însă Liuba Dostoievski, fiica acestuia, vorbeşte despre „sângele preponderent lituan din temperamentul acestuia“ („Viaţa lui Dostoievski“). Feodor s-a născut la 11 noiembrie 1821, în Sankt Petersburg.

Citeste tot articolul

Vlad Verdeş: „În ASCOR înveţi să-ţi trăieşti tinereţea astfel încât aceasta să-ţi devină temelie a întregii vieţi.”

„Reperele există, însă preţul valorilor, în lumea în care trăim, e mult prea mic spre a fi demn dorit. Cred că în ultima vreme ne lipsesc aspiraţiile, dorinţa de „a deveni”, de a fi utili nouă şi apropiaţilor. Prea puţin ne implicăm, dar riscăm atât de mult pentru confortul material…”

Reporter: O scurtă prezentare a ASCOR, a membrilor şi obiectivelor?

Vlad Verdeş: ASCOR, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, este o asociaţie studenţească la nivel naţional cu filiale în centrele universitare din ţară. A luat naştere în 1991, la Bucureşti, din iniţiativa unor studenţi, nu teologi, cu drag de cele sfinte, ce şi-au propus să îl mărturisească pe Hristos prin conduita vieţii lor. În anii următori s-au înfiinţat filiale în întreaga ţară. La Baia Mare, ASCOR s-a înfiinţat în anul 1993, iar de atunci s-au perindat la cârmă diferite conduceri. Actuala conducere activează din luna octombrie a anului 2011, având frumoase realizări, atât pe plan organizatoric, cât şi prin întreaga pleiadă de activităţi.

Citeste tot articolul

Copilul, un talant incredintat mamei

Copilul este o parte semnificativa din fiecare dintre noi. Copilul se afla la inceputul vietii oricarui om, fie el functionar de rand sau inalt dregator. Primilor ani de viata prefer sa le spun “copil”, in loc de “copilarie”, spre a nu aluneca intr-o depersonalizare a lor. Copilul este deci acea bucata de vreme pe care o vom duce cu noi toata viata, pana la ultima suflare.

Copilul este ceva viu, in oricare moment al vietii noastre. Poate si de aceasta ni se spune, imperativ: “De nu va veti intoarce si nu veti fi precum pruncii, nu veti intra in Imparatia cerurilor” (Matei 18, 3). Avem in noi, chiar daca undeva departe, adanc afundata, curatenia la care ne cheama Mantuitorul. Trebuie deci sa redevenim ceea ce am fost si suntem, intr-o masura insa, din ce in ce mai slab perceptibila.

Citeste tot articolul

Un tovarăş nevăzut

Înaintea minţii oamenilor se deschid două căi: una lată, plină de ademeniri şi de aceea mulţi sunt cei ce merg pe dânsa; iar altă suitoare şi îngustă şi puţini se afla care să meargă pe ea. Calea largă e calea pierzării.Pe ea aleargă de zor două feluri de drumeţi: Lucifer, cu toată ceata lui de îngeri, aruncaţi pe pământ şi toată “lumea”pe care o înşeală el. Şi-i înşeală aşa că-i înţeapă cu acul plăcut al păcatului, care le amorţeşte sufletul o vreme, sau chiar toată vremea vieţii pământeşti. Aceştia pentru Dumnezeu sunt morţi, deşi lor li se pare că trăiesc, dar sunt numai trupuri. Toţi aceştia, câtă vreme trăiesc, dar sunt morţi, neştiind de Dumnezeu, sunt cu îngerii cei răi împreună călători la iad pe calea pierzării. Aşa au călătorit toţi nepoţii lui Adam, mii de ani de-a rândul.

Dar Dumnezeu preamilostivul, din iubirea de oameni, a făcut totul din partea Sa, ca să-i întoarcă pe oameni din povârnirea pierzării într-o cale nouă, în calea mântuirii.

Citeste tot articolul