Măcinişul Sfântului Nicolae

Sunt unii oameni în lumea noastră, pentru care viaţa e bună numai pentru bani şi plăceri. Aşa şi moralul din povestea noastră. Iscusit la morărit, dar lacom la bani şi avere şi tare nepăsător în ale credinţei. Se apucă să-şi construiască o moară mai mare, ca să poată face faţă clienţilor care se înmulţeau; şi cum nu avea răgaz în zilele de peste săptămână, el lucra şi duminica şi în zilele de sărbătoare. În timp ce clopotele sunau de Sf. Liturghie, el cioplea la lemne şi la piatră de săreau scântei, iar din când în când se mai răcorea din ulciorul cu vin.

- Mai lasă lucru, meştere, că azi e duminică şi e păcat , - îi zicea câte un creştin mai evlavios, care mergea la biserică.

- Ce păcat măi frate? zi ca toate zilele anului.

- Nu vii cu noi la biserică? îi zicea un altul care mergea să se închine.

- Duceţi-vă voi ăştia păcătoşi, de vă spălaţi păcatele, răspundea morarul în glumă.

- Vino la Sf. Liturghie meştere, că tare frumos ne cheamă clopotul.

- Hei, eu mă împărtăşesc şi acasă şi nu cu linguriţa ci cu ulciorul. Uite aşa! Şi mai bea o gură din ulcior.

Un alt credincios îl îndemna să asculte învăţătura dumnezeiască, dar el răspundea:

- Mi-ajunge şi aia omenească, voi învăţaţi-o pe aialaltă la care vă stă nasul sus spre RAI!

- Ai s-o păţeşti, că păcatul te trage la osândă, îl mai înfrunta  câte un bătrân.

- N-ai teamă moşule, că Dumnezeu nu-şi pune mintea cu mine, iar cu Scaraoschi nu stau rău. Aşa se petreceau lucrurile duminica şi sărbătoarea, până ce a ajuns să-şi termine mândreţea de moară.

- În sărbători s-a născut, în zi de sărbătoare o voi porni, le zicea el celor care veneau să-i privesc moara. Dar un creştin mai înţelept îi zicea că nu e bine să-l superi pe Dumnezeu şi sfinţii Săi, căci asta e curată nebunie.

- O să vedeţi în curând cum îmi voi porni moara mea tocmai în zi de sărbătoare, chiar de Sf. Nicolae, şi izbucni într-un hohot de râs batjocoritor.

Unul din săteni îi zise:

- Ăsta nu-i râs bun, meştere, Sf. Nicolae ţi-l poate întoarce în plâns.

- N-ai grijă, - zise morarul – veniţi mâine s-o vedeţi cum o pornesc.

Oamenii s-au retras pe la casele lor ducând vestea prin sat că morarul porneşte moara a doua zi – de Sf. Nicolae – când se va toca de Sf. Liturghie. Şi vestea s-a împlinit întocmai. Moara s-a pornit la timpul hotărât şi-a început să vâjâie  ca un balaur. Sătenii strânşi au rămas într-adevăr cu gurile căscate. Dar nu de vâjâitul morii, care se întrecea parcă şi cu toaca şi cu clopotele, ci cu primul măciniş al morii. Nu se măcina nici grâu, nici porumb, ci chiar trupul morarului nenorocit, pe care-l apucase o curea şi-l trântise între roţi, care-i sfărâmau oasele, iar el ţipa groaznic: Iartă-mă Sfinte Nicolae, dacă pedepsit trupul , miluieşte-mi sufletul să scape de roţile iadului .... roagă-te lui Dumnezeu pentru mine....roagă-te ...

Şi moara se opri singură abia când trupul moralului se făcuse numai bucăţele.

Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi cinsteşte-o. (Porunca a IV – a)

Extras din cartea „Istorioare morale – din înţelepciunea poporului român”

Porunca a III-a: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert”

Care este porunca a treia?

Porunca a treia este: “Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert, ca nu va lasa Domnul nepedepsit pe cel ce ia in desert numele Lui” (les. 20, 7).

Ce invata porunca aceasta?

Aceasta porunca invata ca este oprit a huli numele lui Dumnezeu, adica a-l rosti fara cinstea cuvenita. lata si temeiul acestui lucru: Numele oricarei fiinte sau lucru trezeste in noi ceva din acea fiinta sau lucru. Asa se intelege ca anumite cuvinte au in ele ceva frumos si atragator. De pilda cuvantul “mama” sau “tata” trezesc in inima celui care le rosteste o mare bucurie si pretuire. Cu atat mai frumos este pentru adevaratul crestin numele Tatalui ceresc, Care i-a dat viata si binecuvantarile ceresti si Care este izvorul a toata sfintenia si dragostea.

Citeşte tot articolul

Metaniere de mână

Metanierul este mult drag sufletului ortodox. Cu metanierul în mâna au vieţuit şi adormit în Domnul cei mai mulţi sfinţi ai Bisericii, cu metanierul s-a pus stavilă celor mai multe ispite şi lupte aduse de potrivnicul diavol, cu metanierul în mână s-au făcut minuni şi s-au aprins inimi de dragoste nebună pentru Dumnezeu. Dar, oare cunoaştem toate cele despre metanier, rostul şi dreapta folosinţă a acestuia?

Şiragul de mătănii – metanierul – reprezintă o înşiruire de noduri, făcute de regulă din lană, sau de bobite de lemn, folosit pentru a aduna mintea la rugăciune şi pentru a o feri de împrăştierea gândului. Mătăniile se folosesc în special când se rosteşte rugăciunea lui Iisus, anume: “Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul.”. Aceasta nu este însă singura rugăciune ce poate fi rostită astfel, ci orişicare alta, de regulă, toate rugăciunile scurte.

Citeste tot articolul

Predica Parintelui Cleopa la Duminica Tuturor Sfintilor

Iubiţi credincioşi

Aţi auzit în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură zicîndu-se: Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dînşii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creştinii ortodocşi, cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu săvîrşeşte în chip minunat voile Sale cu dînşii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mîntuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel zicînd: Îngerii nu sînt oare toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mîntuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicînd: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalmi 159, 1).

Citeste tot articolul

Haideţi

Postul Mare

Haideţi să facem din trupul nostru un altar pentru sacrificii.

Haideţi să punem pe el toate dorinţele noastre

Şi să-L rugăm pe Domnul

Să trimită din cer

Focul invizibil şi atotputernic

Care să consume altarul şi tot ce se afla pe el.

Citeste tot articolul

Taine

Taina răului nu e mai mică decât taina binelui.

Cea dintâi este adesea mai atrăgătoarea decât cea de-a doua. Iar omul iubeşte ceea ce este tainic în orice versiune s-ar înfăţişa aceasta.

Nu există lucru în lume pe care omul să-l poată explica în întregime şi să spună: Iată un lucru în care şi în jurul căruia nu există mister şi nimic tainic.

În orice fenomen în lume, în orice lucru din univers rămâne întotdeauna ceva ce omul nu poate cuprinde în cuşca de cleştar a minţii lui.

Nu există laborator chimic sau alchimic în care lumea să se poată distila în aşa fel, încât să se evaporeze din ea toate tainele.

Citeste tot articolul

Omul care caută sincer sensul şi lumina vieţii găseşte întotdeauna o bucurie spirituală inexprimabila, ca şi imbolduri spirituale şi orizonturi cât se poate de largi în tainică şi sfânta Biserică Ortodoxă.

Nu există în mine şi în tine deznădejde şi tristeţe, îndoială şi întuneric, păcat şi moarte, pe care să nu le putem alunga cu minunatele rugăciuni ortodoxe. Dacă sufletul tău a fost cuprins de întuneric şi, paralizat, iată o rugăciune care te va ajuta: ” Luminarea celor ce stau în întuneric, izbăvirea celor deznădăjduiţi, Iisuse mântuitorul Meu, către Tine caut, Împărate al lumii, luminează-mă cu strălucirea Ta! “

Citeste tot articolul