Cum poţi numi altfel decât har efervescenţa cu care se certifică vocaţia? E uşor să arăţi cu degetul raza unei stele de primă mărime care-şi face loc printre nori, dar unele stele nu au nevoie de creditul acesta ca să iasă în evidenţă. Aşa îl văd, îl simt şi-l aud pe Jul Baldovin, care-şi deapănă povestea pe corzile chitarei lui într-un stil doar al lui, aş putea spune. Are o strălucire care te trage de mânecă, nu ai cum să nu-l remarci.
Notele muzicale îţi dezvăluie, ţie, cel care vii la spectacolele lui, tot ceea ce cuvintele poate nu reuşesc să o facă pe deplin. Jul Baldovin intră pe scenă fără multe vorbe şi lasă muzica să-l învăluie într-o aură specială, de modestie.
Transmite emoţie ca nimeni altul, pare a spune de fiecare dată “Îmi iubesc muzica şi vreau ca iubirea mea să te atingă şi pe tine, cel care acum asculţi!”
Citeste tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu