101 ani de la naşterea marelui duhovnic de la Sihăstria
Nu pot să spun că l-am cunoscut pe părintele Cleopa. Doar l-am zărit o singură dată, când, bolnav şi ostenit, se grăbea cu o rară dârzenie să iasă în faţa chiliei unde o mulţime de credincioşi aşteptau cu sufletul la gură să-l asculte vorbind. Cine crede şi se laudă că l-a văzut pe părintele Cleopa nu ştie ce spune. Pe părintele îl puteai vedea numai acolo unde voia el să se arate, în uşa bordeiului de sub Piciorul Crucii sau la chilia din livada Sihăstriei, aşa cum apărea el după slujba vecerniei – impunător, ca un împărat al simplităţii. Încins cu brâu lat de lână şi cu pieptar moldovenesc pe umeri, umplea zările cu prezenţa sa, în timp ce vocea lui de tunet transforma într-o singură clipă asprimea într-o mângâiere, atunci când le spunea oamenilor, cu un regret de moldovean hâtru şi blajin: “Dacă aş putea, v-aş lua pe toţi în traistă şi v-aş duce în Rai”.Adevărul este că pe părintele Cleopa nu trebuia să-l cauţi nicicum. Te găsea el. Te alegea din mulţime şi îţi turna în suflet un dor nelămurit să iei calea Sihăstriei. Acolo, în livada mânăstirii, puteai să-l aştepţi o oră, trei zile sau mai mult. Niciodată însă nu plecai fără să-ţi primeşti răsplata. Mai devreme sau mai târziu, părintele apărea în pragul chiliei – simplu, neclintit, memorabil, revărsând asupra mulţimii cuvintele lui neaşteptate, năucitoare: “Ia să-mi spuneţi mie unde eraţi voi cu 100 de ani în urmă? Să-mi spuneţi acum, repede! Să vedem… Dar unde o să fiţi peste 100 de ani? Vedeţi că nu stiţi nici unde eraţi, nici unde mergeţi?… Să cugetăm deci la cele sfinte şi să nu uităm niciodată pe cei trei mari duhovnici care ne pot mântui: Dreapta Credinţă, Smerita Smerenie şi Sfânta Simplitate”.
Citeste tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu