Jurnal Spiritual

” Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului robului Tău, Hristoase Dumnezeul nostru…” (slujba înmormântării)

Porunceşte dar, Stăpâne, să se dezlege în pace sufletul robului Tău şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice…” (Rugăciune pentru sufletul cel osândit)

Se discută mult astăzi în Biserica Ortodoxă despre reînoirea diaconiei ca vocatie, a diaconiei filantropice. S-au făcut sugestii pentru crearea sau, mai bine zis, redescoperirea şi reactivarea treptelor de “diaconiţa”. Ce cale mai bună s-ar putea găsi pentru utilizarea extraordinarelor dar neglijatelor daruri şi capacităţi ale femeilor ortodoxe, decât să l-i se ofere şansă, oficial recunoscută şi binecuvântată, de a-i sluji direct pe cei ce sunt mai aproape de moarte? Dacă, de exemplu, un “ordin al Surorilor Milei” ar suna străin în urechile fraţilor ortodocşi, distincţia făcută cu grijă faţă de vocaţia monastică tradiţională şi stabilirea ei ca o slujire pastorală cu drepturi depline, ar putea oferi cele mai vrednice servicii, în timp ce va da posibilitatea celor intraţi în această slujire, să întreprindă o lucrare creştină nemaipomenită ‘ în lume”.

Citeste tot articolul