Într-o societate bazată pe consumerism, viaţa creştină devine ciudată şi de neînţeles. Totul este paradoxal în ea, totul are o ordine inversă. Această constatare ne copleşeşte şi se transformă într-o bucurie subtilă, pentru că ne descoperă o cale a credinţei şi un Prieten călător cu noi.
Înţelegând aceasta, devenim părtaşi la o experienţă unică care ne face inima să tresalte într-o fericire pe care numai spaţiul credinţei o poate da. În acest mod viaţa devine un cântec de suflet îndrăgostit ce descoperă existenţa în desfăşurarea atâtor culori, lumini şi umbre, pentru festivitatea ce se petrece pentru noi în tăcere şi se desfăşoară pe tot întinsul cerului şi al pământului. Vidul dintre cer şi pământ se umple cu Pace şi Frumuseţe în frumoasa călătorie cu Hristos Cel Înviat şi devine o experienţă personală.
Ce culori extraordinare se aşează acum pictate pe pânza vieţii noastre, ce comori adevărate, ce îmbrăţişări de lumină şi culoare ni se aştern pe drumul cu Hristos.
Pe cărările vieţii întâlnim multe chipuri pe care atârnă, ca nişte perdele groase, valuri de indiferenţă. Vieţi pământeşti stranii. O bâjbâială a orbilor ce ar dori un întreg pământ ascuns în husă şi de vânzare. Cufundarea în frumuseţe devine dispreţuită pentru că nu costă nimic, şi dacă nu costă, pentru ei nu are valoare. Profunzimea frumuseţii ce ţi se dăruie trece dincolo de simţuri şi se descoperă într-un univers interior unde există atâtea amintiri, întâmplări mari şi mici ce se leagă, se împletesc alcătuind imaginea a ceea ce eşti.
Citeste tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu