Unde bate inima?! Lângă mama şi tata!

Mama sufletul îmi plânge,

Dorul ce mai mult mă-ncearcă

Inima-mi rănită frânge

Mii de lacrimi ce le varsă.

Paşii lenţi pe drumul nostru,

Obosiţi apasă lent

Strada către casa noastră,

Sper s-ajung curând la voi.

Citeste tot articolul

Dor de tata…

 Când sunt copiii noştri mici

Noi pentru ei suntem TĂTICI

Ce gingaş e, şi sună bine

TĂTICULE, mi-e dor de tine!

Dar anii trec şi deodată

Nu mai eşti TĂTIC, acum eşti TATĂ

Dar şi aşa tot sună bine

TATĂ, îmi este dor de tine!

Citeste tot articolul

Dor de veşnicie

 

O stranie şi puternică nelinişte ne îndeamnă să căutăm dincolo de viaţa noastră cotidiană şi de experienţa noastră nemijlocită, pentru a afla câteva raţiuni cu însemnătate şi finalitate absolută.

Câtă vreme acea nelinişte nu poartă un nume şi nu are o finalitate limpede, bâjbâim şi ne împleticim prin viaţă, căutând cu disperare ceva care să ne ofere satisfacţie, sau măcar ceva care să ne potolească dorinţa chinuitoare ce ne devorează. Neştiind că motorul din spatele acelei dorinţe este dorul de Dumnezeu, ne cheltuim timpul şi ne risipim energia alergând după vise deşarte şi după idoli la modă.

Citeste tot articolul

Dorul Omului

Într-adevăr, toată viaţa văzută a omului, viaţa sa în timp şi spaţiu, este întemeiata pe lucruri nevăzute, adică pe suflet, pe gândurile lui, pe conştiinţa lui.

În lumea realităţilor şi a faptelor văzute, omul se orientează prin gândirea lui şi cu ajutorul ei măsoară şi evaluează toate, măcar ca şi pentru el, ea este nevăzută. Încă şi mai natural şi mai logic este ca el să se orienteze prin ea în lumea realităţilor şi a valorilor spirituale. Prin gândire omul este legat nu numai de lumea celor văzute, a realităţilor materiale, ci şi de lumea realităţilor spirituale.

Citeste tot articolul