Prinţesa care a văzut îngerii. Ileana, principesă de România, arhiducesă de Austria

 În anul 1909, naşterea sa a fost salutată cu douăzeci şi unu de salve de tun. Era omagiul firesc pentru descendanta unor vechi familii regale. Părinţii săi au fost Regele Ferdinand şi Regina Maria. Este vorba despre Principesa Ileana a României, cea care, prin căsătoria cu Anton de Habsburg, avea să devină şi arhiducesă de Austria. Încă din timpul copilăriei i s-a explicat că menirea unei prinţese este să îşi facă datoria faţă de ţara ei, în orice împrejurare, să fie respectuoasă, plină de bunăvoinţă şi iubire faţă de cei din jur, să nu se plângă. Asemeni tuturor celor de rangul ei, trebuia să fie o prezenţă radioasă la ceremonii şi banchete, chiar şi atunci când nu se simţea bine sau era tristă. Din adolescenţă a ştiut că este scris în propria-i menire, între altele, să traverseze un oraş pe vreme crâncenă sau în timpul unui bombardament, pentru a ajunge la un eveniment caritabil, la o şcoală, sau la un orfelinat unde promisese că va fi prezentă. Cuvântul de onoare era principiu regal, timpul său era timpul ţării sale.

Citeste tot articolul

” Că Tu eşti învierea, viaţa şi odihna adormitului robului Tău, Hristoase Dumnezeul nostru…” (slujba înmormântării)

Porunceşte dar, Stăpâne, să se dezlege în pace sufletul robului Tău şi să se odihnească în locaşurile cele veşnice…” (Rugăciune pentru sufletul cel osândit)

Se discută mult astăzi în Biserica Ortodoxă despre reînoirea diaconiei ca vocatie, a diaconiei filantropice. S-au făcut sugestii pentru crearea sau, mai bine zis, redescoperirea şi reactivarea treptelor de “diaconiţa”. Ce cale mai bună s-ar putea găsi pentru utilizarea extraordinarelor dar neglijatelor daruri şi capacităţi ale femeilor ortodoxe, decât să l-i se ofere şansă, oficial recunoscută şi binecuvântată, de a-i sluji direct pe cei ce sunt mai aproape de moarte? Dacă, de exemplu, un “ordin al Surorilor Milei” ar suna străin în urechile fraţilor ortodocşi, distincţia făcută cu grijă faţă de vocaţia monastică tradiţională şi stabilirea ei ca o slujire pastorală cu drepturi depline, ar putea oferi cele mai vrednice servicii, în timp ce va da posibilitatea celor intraţi în această slujire, să întreprindă o lucrare creştină nemaipomenită ‘ în lume”.

Citeste tot articolul

Uimitoarea poveste a pictorului american Howard Storm

Pictor american din Massachusetts (SUA), nu neapărat celebru, dar pasionat de munca sa, acesta a trăit preocupat numai de fericirea proprie. Nu s-a drogat, n-a făcut rele, nici violenţa nu-i plăcea. Aşadar, un om ca mulţi alţi oameni. A făcut studii la Academia de Belle-Arte, s-a căsătorit şi viaţa părea să meargă înainte, fără evenimente ieşite din comun. În vara anului 1985, pictorul şi consoarta s-au hotărât să facă o vizită la Paris, oraşul artelor, muzicii, politicii şi tuturor distracţiilor. Dacă nu i s-ar potrivi neapărat numele de „Gomoră”, cum numeşte Octavian Goga Parisul într-o poezie a sa, „Babilon” îi putem spune fără a greşi prea mult.

Citeste tot articolul