Obiceiuri rele

Un profesor bătrân se plimba odată printr-o pădure împreună cu un elev.

Bătrânul s-a oprit dintr-o dată şi a arătat spre patru plante de lângă el. Prima tocmai începea să încolţească, a doua tocmai îşi înfipsese rădăcinile mai adânc în pământ, a treia era un mic arbust, iar a patra era un arbore în toată puterea cuvântului.

Profesorul i-a spus tânărului însoţitor:

- Smulge-o pe prima!

Băiatul a rupt-o cu usurinţă.

- Acum rupe-o pe a doua!

Tânărul s-a supus, dar treaba nu i s-a părut chiar uşoară.

- Iar acum cea de-a treia!

Băiatul a trebuit să se încordeze din toate puterile şi a trebuit să-şi folosească ambele braţe, pentru a smulge din rădăcini arbustul.

- Şi acum încearcă-ţi puterile cu cea de-a patra! a spus profesorul. Băiatul prinse trunchiul cu braţele, începu să tragă de el cu toate puterile, dar arborele nici măcar nu se clinti. Mai încercă o dată, însă rezultatul a fost acelaşi. Abia a treia oară copacul şi-a tremurat puţin frunzele, şi asta a fost totul.

Bătrânul zise:

- Aşa se întâmplă şi cu obiceiurile noastre, băiete! Când acestea se află la început, putem să ne descotorosim de ele mai uşor. Dar când ele devin vechi, prind rădăcini adânci, asemenea arborilor puternici, şi e greu să mai scapi de ele.

Poveste populară

Pilda “Timpul schimbării”

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere un sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

- Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper ca după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?

- Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

- L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:

- Vezi acest vlăstar, ştii ce este?

- Da, părinte, un puiet de brad.

- Smulge-l!

Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
Citeşte tot articolul

Copacul adorat

Uneori chiar şi diavolul încearcă să ne lumineze… după cum arată o veche povestire:

A fost odată un copac la care se închinau o mulţime de bărbaţi şi femei. Acolo se făceau tot felul de lucruri necurate.

Un bărbat, scos din sărite de această idolatrie, a hotărât să taie copacul. Când s-a lăsat întunericul, a luat un topor şi s-a îndreptat spre locul unde se află copacul, dar diavolul, prefăcut în om, i-a tăiat calea şi l-a întrebat:

- Ce vrei să faci cu toporul?

- Să tai copacul.

- De ce?

- Pentru că o mulţime de bărbaţi şi de femei i se închina  lui, şi-l uita pe Dumnezeu cel adevărat.

- De vreme ce tu nu i te închini lui ce-ţi pasă? I-a zis diavolul

- Vreau neapărat să-l tai şi am s-o fac! I-a spus omul ridicând toporul.

- Stai! A strigat diavolul, apucându-l de braţ. N-ai vrea să faci mai bine ceva folositor în loc să tai copacul?

Citeste tot articolul