O dupa-amiaza rece de februarie, cu atmosfera inchisa, incepe sa prinda culoare in obraji cand am trecut pragul casei din strada Paharnicului al maestrului Virgiliu Parghel.
Adevarat ca si placinta cu dovleac aburinda si ceaiul cu miere ce ne asteptau in tacere pe masa au avut rolul lor in a ne incalzi atat sufletele, cat si trupurile. Din sfasierile existentei, unele spirite alese reusesc sa culeaga uneori miracole si sa le aseze in carti, prin cuvinte, pe portativul muzical, prin note, sau pe panze, prin culori. Semnele sufletului maestrului Virgiliu Parghel, cu personalitate si frumusete, dar si har, sunt dezvaluite celui care are ragazul de a se opri o clipa in fata lor. Este recunoscator pentru ceea ce are, conectat armonios la universul lui interior si exterior, un om care promoveaza armonia si iubirea neconditionata in relatiile cu ceilalti. Tacerile sale, nesfarsite asteptari ale celor mai prielnice clipe, alegerile sale, viziunea sa, memoria sa, neastamparul sau, toate acestea se regasesc in arta pe care o daruieste cu generozitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu