De ce plang femeile...

De ce plâng femeile...

Povestire ingrijita si editata de Mihaela Zugravu

Un băieţel a întrebat-o pe mama lui :

-De ce plângi ?

-Pentru că sunt femeie; i-a răspuns ea.

- Nu înţeleg, a spus el.

Mama lui l-a îmbrăţişat şi i-a spus :

-Şi nu vei înţelege niciodată.

Mai târziu băiatul l-a întrebat pe tatăl său :

-De ce plânge mama fără motiv ?

- Toate femeile plâng fără motiv – a fost tot ce i-a putut spune tatăl său.

Băieţelul a crescut şi a devenit un bărbat, dar încă se întrebă de ce plâng femeile. Până l-a urmă acesta l-a întrebat pe Dumnezeu:

-Dumnezeu, de ce plâng femeile aşa uşor ?

Dumnezeu a spus, “ Când am creat femeia trebuia să o fac să fie specială “

I-am făcut umeri suficient de puternici să ducă greutatea lumii. 

I-am dat putere interioară să îndure naşterea şi respingerile care de cele mai multe ori vin de la copii săi.

I-am dat tărie care îi permite să meargă mai departe când toată lumea renunţă, să aibă grijă de familia ei la greu fără să se plângă.

I-am dat sensibilitatea să îşi iubească copii în orice circumstanţe, chiar şi când copii ei o rănesc.

I-am dat putere să îl accepte pe soţul ei cu toate greşelile pe care le face.

I-am dat înţelepciune să ştie că un bun soţ nu îşi răneşte niciodată soţia, dar uneori îi testează rezistenţa şi hotărârea de a rămâne alături de el în toate momentele grele.

Şi în final, i-am dat o lacrimă. O foloseşte mereu când are nevoie.

Vezi fiule, a spus Dumnezeu, “ frumuseţea unei femei nu stă în hainele pe care le poartă, chipul şi felul în care îşi coafează părul.

Frumuseţea unei femei trebuie citită în ochii ei, pentru că aceea e intrarea spre inima sa – locul unde se aşează iubirea.