Amicitia

                           

Amicitia

    Am fost rugată să scriu un articol despre prietenie pentru „Jurnalul Spiritual” chiar în primul număr. Am aflat prin telefon și am fost uimită, bucuroasă si nerăbdătoare. Îmi veneau o mulțime de idei și nu știam de unde să încep. Dar când m-am apucat efectiv de scris...toate ideile parcă au pierit, s-au speriat, s-au făcut mici de tot și s-au ascuns undeva bine în mintea mea.

Abia după ce am început sa scriu am conștientizat  impactul pe care ar putea să îl aibă articolul, faptul că reprezintă un punct de vedere foarte personal despre un cuvânt cu multe implicații și mai ales despre faptul ca nu știți nimic despre mine ca să puteți înțelege dedesubturile scrierii (cum ar fi experiențele personale care m-au mânat să scriu sau poate cele pe care mi le-am însușit de la prieteni .....să nu mai zic de faptul ca sunt de 23 și un pic de ani pe acest pământ și nu știu daca e mult sau puțin în ochii dumneavoastră).

  Prietenia chiar e un cuvânt cu multe implicații, folosit cu o mulțime de înțelesuri. Regent adăugat în palmaresul său  este sensul de apelativ (mai mult peiorativ ) folosit între necunoscuți, dar nu voi zăbovi asupra lui pentru că nu despre acest tip de prieten vreau eu sa discut. Voi discuta despre prietenul care este „pe aceeași lungime de undă” cu tine, cu care ai idealuri in comun, valori și mai ales lucruri triviale de genul muzicii sau a numărului de la pantofi. Despre prietenul bun de pus pe rană cum zice o vorbă din popor.

N-aș putea spune cum începe o prietenie. Cred că începe cu un click care te face să îi acorzi mai multă atenție persoanei pe care abia ai întâlnit-o, lucru pe care nu l-ai face în mod normal. Trăim vieți destul de agitate,  iar câteodată nu suntem dispuși să deschidem bine ochii când întâlnim un potențial prieten.... și aici intervine rolul click-ului. Cum Dumnezeu are întotdeaună grijă să ne trimită oamenii de care avem nevoie într-un anumit moment, cred că tot El are grijă să îi  și recunoaștem ...eu numesc „click” acest procedeu. 

         Prietenii sunt oameni de la care ai ceva de învățat, care aduc o completare benefică vieții tale, care îți îmbogățesc cunoașterea într-un anumit domeniu și pe care, în mod reciproc, îi înveți altceva în schimb sau le completezi viața.

    O prietenie se bazează pe iubire, la fel cum iubirea reprezintă sau ar trebui să  reprezinte o forță motrice pentru fiecare lucru pe care îl facem, îl gândim, spunem sau proiectăm. Trebuie sa îți iubești prietenii ca să poți dezvolta o relație frumoasă cu ei. Astfel reusești sa rămâi în armonie și sa îi păstrezi în preajma ta pentru o perioada mai lungă; astfel reușești să le întelegi nevoia de spațiu, să nu le judeci alegerile și , cel mai important, să nu ai așteptări. Ideal ar fi fi să nu ai așteptări de la niciun om. Să faci totul cu iubire, fără să aștepți ceva în schimb...dar cum într-o relație de prietenie te implici emoțional, e mai greu sa nu ai așteptări. Dacă reușești să nu ai așteptări, nu ai parte de dezamăgiri pentru că dispar scenariile proiectate în mintea ta și accepți libertatea de gândire a altora. E simplu.

     

      Ca o concluzie parțială, până în acest punct, am enumerat căteva însușiri pe care eu le consider esențiale ca un om să fie un bun prieten: să fie înțelegător, să ofere iubire, să nu aibă așteptări, să nu judece și să accepte lucrurile așa cum sunt. În mintea mea, toți oamenii ar trebui să posede aceste calități esențiale și singurul criteriu care să diferențieze alegerea prietenilor să fie interesele personale, adică preocupările din timpul liber. Dar, din nou, idealul nu există deoarece Dumnezeu ne-a făcut liberi și ne-a dat posibilitatea să alegem.....așa că, putem alege dacă ne însușim anumite calități sau nu.

   

  Un alt aspect important îl reprezintă durata unei prietenii. Doi oameni pot fi prieteni atâta timp cât au ceva în comun, cât timp împărtășesc idealuri comune.Având în vedere faptul că suntem oameni și nu suntem „statici”,  implicit suntem supuși schimbărilor. Suntem dinamici, creștem, evoluăm, ne însușim noi idei, credințe și linii după care ne ghidăm în viață. Cu atâte variabile, cum ar putea o prietenie să dureze pentru totdeauna?  E posibil să ne transformăm într-o asemenea măsură, încât să nu mai fim compatibili cu cei pe care înainte îi percepeam drept prieteni.

    Dacă am reuși să conștientizăm schimbările astea,  nu ne-am mai speria când observăm că nu mai suntem pe „aceeași lungime de undă” cu un prieten. Am putea să mergem mai departe, lăsând totuși o portiță deschisă pentru acel prieten, dar am fi mai încrezători în ceea ce privește viitorul; l-am primi cu inima larg deschisă și cu un optimism imbatabil. Dumnezeu va avea, din nou, grijă să îți scoată în cale o altă persoană cu care să rezonezi așa cum ești atunci, tu, cel transformat.

  Ca să închei într-un mod simplu, vă descriu o imagine a ceea ce înseamnă pentru mine prietenia: Eu simt că cineva îmi este prieten atunci când, chiar și după perioade mai lungi în care nu am vorbit, discutăm cu aceeași lejeritate și simt aceeași apropiere. Atunci știu că persoana posedă toate calitățile unui bun prieten cu care sper sa fiu cât mai mult timp „pe aceeași lungime de undă”.

   Dar suficient despre mine. Pentru voi? Ce este pentru voi prietenia? 

 Oana Cristudor