Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Sfântul Andrei Criteanul, rod al Siriei secolului al VII-lea, a fost secretar al patriarhului Ierusalimului, în calitatea aceasta participând la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681). A fost mare predicator al Catedralei “Sfânta Sofia” din Constantinopol. Prin rânduiala lui Dumnezeu, a fost ales şi hirotonit episcop al cetăţii Gortyna din Insula Creta, păstorind pe credincioşii de aici în vremurile tulburi ale invaziilor arabe.

 

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul este cea mai importantă şi profundă creaţie imnografică a literaturii creştine. Slujba Canonului se săvârşeşte în primele patru zile ale Sfântului şi Marelui Post şi în săptămâna a cincea, miercuri.

Canonul de pocăinţă este o treaptă a urcuşului nostru duhovnicesc spre Înviere. Alături de celelalte creaţii liturgice specifice Marelui Post al Sfintelor Paşti: Sfânta Liturghie a Darurilor mai inainte sfinţite, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare şi deniile, Canonul Sfântului Andrei Criteanul reprezintă comoara pe care Sfânta Biserică o înfăţişează dreptslăvitorilor creştini pentru o pregătire conştiincioasă în vederea întâmpinării, aşa cum se cuvine, a Marelui Praznic al Învierii Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sursa: Femeia Ortodoxa

Povestire cu tâlc – „Am văzut moartea în peşteră!”

Un bătrân ostenitor, mergând prin pustie, a intrat într-o peşteră, să se adăpostească de ploaie, şi a găsit acolo o comoară. Văzând mulţimea de aur, bătrânul a ieşit peste măsură de speriat din peşteră, strigând:

- Am văzut moartea !

Alergând speriat, la mică distanţă de locul acela, el s-a întâlnit cu trei tâlharii care, privind în jur şi nevăzând nimic, l-au întrebat:

- Moşule, unde este moartea ?!

Bătrânul i-a dus pe cei trei tâlhari în peşteră şi le-a arătat mulţimea de bogăţii, descoperite din întâmplare. La vederea aurului, cei trei tâlhari şi-au simţit inima tresăltând de bucurie şi, cu vicleşug, i-au spus bătrânului:

Citeste tot articolul

Poveste cu tâlc – “Lacomia”

Trei oameni treceau printr-o padure. Aici au gasit o comoara… Flamanzind, au hotarat sa mearga cel mai tanar sa aduca bucate. Pe drum, acesta isi zicea in sine: “Ce bine ar fi sa fie comoara a mea intreaga. Stiu ce voi face. Voi otravi mancarea. Le voi da lor. Eu voi spune ca deja am mancat. Ei vor muri si banii vor fi ai mei“. Cei doi tovarasi, ramasi in padure, se sfatuira: “Daca ne-am putea scapa de copilandrul acesta, am imparti numai in doua comoara. Hai sa-l omoram, cand se intoarce“. Cand s-a intors, l-au ucis; apoi au mancat din mancarea otravita si au murit.

Citeste tot articolul