Dreptatea ca si concept spiritual

Fiecare om doreste sa i se faca dreptate. Dreptatea este un proces in care o persoana primeste rasplata ca beneficiu al unei actiuni din care a suferit. De cele mai multe ori asa- numita „dreptate a legii” nemultumeste pe cei mai multi. Dreptatea este un proces absolut si impartial. Ea trebuie sa fie aplicata fara prejudicii. Biblia ne invata ca numai Dumnezeu este drept. Oamenii sunt subiectivi. Nu au capacitatea de a face dreptate. Dreptatea divina a Creatorului se poate defini clar prin expresia: „intelepciunea de a judeca absolut, impartial si fara prejudicii”.

Analizand definitia de mai sus, observam clar neputinta omului de a judeca drept. O fiinta subiectiva, partinitoare, cu prejudecati, nu poate sa se califice pentru un astfel de nobil scop: DREPTATEA. Cu convingere, psalmistul exclama despre Dumnezeu: „El judeca lumea cu dreptate” (Ps. 9:8.) si „Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie” (Ps. 89:14).

Citeşte tot articolul

Datini şi obiceiuri de Sfântul Ilie

Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San-George si Samedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin – Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.

Citeşte tot articolul

Datoria – formă de relaţionare şi expresie a iubirii

Datoria este un concept important în relaţiile interumane. Şi nu mă refer aici la datoria în stricto sensu, la datoria pecuniară sau cea în bunuri, ci la cea într-un sens mai larg, care ţine de comuniune şi care este o formă concretă de relaţionare. Astfel, toţi suntem datori altora: părinţilor care ne-au născut, crescut şi educat, dascălilor de la şcoală, comunităţii în care ne-am format etc. Aşadar, toţi suntem datornici, pentru că datorăm întotdeauna cuiva ceva. Dar nu suntem numai datornici, ci, în acelaşi timp, suntem şi cei care dăm câte ceva, aşadar, şi alţii ne sunt nouă datori. Această postură de datornic/cel căruia i se datorează ţine de condiţia umană însăşi, precum şi de normalitatea trăirii în comuniune.

Citeste tot articolul