Datoria – formă de relaţionare şi expresie a iubirii

Datoria este un concept important în relaţiile interumane. Şi nu mă refer aici la datoria în stricto sensu, la datoria pecuniară sau cea în bunuri, ci la cea într-un sens mai larg, care ţine de comuniune şi care este o formă concretă de relaţionare. Astfel, toţi suntem datori altora: părinţilor care ne-au născut, crescut şi educat, dascălilor de la şcoală, comunităţii în care ne-am format etc. Aşadar, toţi suntem datornici, pentru că datorăm întotdeauna cuiva ceva. Dar nu suntem numai datornici, ci, în acelaşi timp, suntem şi cei care dăm câte ceva, aşadar, şi alţii ne sunt nouă datori. Această postură de datornic/cel căruia i se datorează ţine de condiţia umană însăşi, precum şi de normalitatea trăirii în comuniune.

Citeste tot articolul

Darul vieţii veşnice

Domnul nu a venit în lume doar pentru o simplă ameliorare a condiţiilor noastre de viaţă. Nici n-a venit ca să impună un sistem politic ori economic, sau să ne inveţe o metodă de dobândire a unui echilibru psiho-somatic.

El a venit să biruie moartea şi să ne aducă viaţa veşnică." Aât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat, că toţi cei ce cred în El să nu piară , ci să aibă viaţa veşnică" ( Ioan 3, 16).

Şi această viaţă veşnică nu este o făgăduinţă a unei fericiri dincolo de spaţiu şi de timp, nici o simplă supravieţuire după moarte sau o prelungire a vieţii noastre actuale. Viaţa veşnică este darul lui Dumnezeu care ne luminează aici şi acum, şi dă sens lucrurilor prezente şi celor viitoare, atât trupului cât şi sufletului, persoanei umane în întregimea ei.

Arătările lui Hristos Cel Înviat ucenicilor Săi au avut drept scop de a-i umple cu certitudinea faptului că moartea a fost depăşită. Domnul a înviat." Moartea nu mai are stăpânire asupra Lui" ( Romani 6, 9). El este Dumnezeu desăvârşit intrând şi ieşind prin uşile încuiate. ( Nu întâmplător Liturghia credincioşilor începe cu măreţele cuvinte Uşile, Uşile, cu înţelepciune să luăm aminte! - ştiut fiind faptul că în Biserica Primară se închideau la propriu uşile Domnul cel Înviat intrând prin uşile încuiate ca odinioară şi se oferă ca hrană şi băutură pentru viaţa veşnică în marea taină a Euharistiei).

Articol editat de Jurnal Spiritual