Maica Teodora, originară din Botoşani, este prima călugăriţă medic rezident de la Spitalul „Parhon” din Iași

Maica Teodora, din Botoşani, a fost singura studentă calugariţă din istoria UMF Iaşi! Astăzi, ea a ajuns medic rezident la Spitalul „Parhon” din Iaşi.

 

Statutul de călugăriţă nu a fost o piedică pentru maica Teodora, de la Mănăstirea Dragomirna, să-şi urmeze vocaţia de a studia medicina. Teodora a fost prima studentă călugăriţă din istoria Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” din Iaşi, iar acum prima călugăriţă medic rezident de la Spitalul „Dr. C.I. Parhon”.

 

Cu halat alb şi stetoscop peste rasa monahală, maica Teodora a devenit o prezenţă obişnuită în saloanele spitalului. Pe când era încă studentă, maica Teodora ne spunea că la început a fost mai greu, atât pentru ea, cât şi pentru colegi şi profesori, deoarece "nu este un lucru chiar obişnuit să vezi călugări la medicină", scrie Monitorul de Suceava.

 

„Cred că apreciază totuşi că nu ne închidem în mănăstire, ci ne implicăm să facem ceva pentru societate”, a spus maica Teodora.

Originară din Botoşani, a intrat la mănăstire la 19 ani, imediat după ce a terminat liceul sanitar. Să studieze medicina a fost opţiunea ei, şi pentru asta a primit binecuvântare de la stareţa de la Dragomirna şi de la ÎPS Pimen, dar un rol decisiv l-a avut familia doctorilor Gabriela şi Mihai Creţeanu. De la începutul studiului aceştia au sprijinit-o financiar şi moral, iar ajutorul continuă şi acum, în perioada rezidenţiatului. Dr. Mihai Creţeanu a declarat că este foarte bucuros că, după finalizarea rezidenţiatului în geriatrie, maica doreşte să facă şi o specializare în cardiologie. „Îi place ceea ce face şi asta ne bucură. Sigur că o sprijinim în continuare, până când va încheia şi al doilea rezidenţiat, cu o alocaţie financiară lunară, cu cazarea şi ce mai este nevoie”, a spus dr. Creţeanu, pentru sursa citată.

Sursa: stiri.botosani.ro

Prinţesa care a văzut îngerii. Ileana, principesă de România, arhiducesă de Austria

 În anul 1909, naşterea sa a fost salutată cu douăzeci şi unu de salve de tun. Era omagiul firesc pentru descendanta unor vechi familii regale. Părinţii săi au fost Regele Ferdinand şi Regina Maria. Este vorba despre Principesa Ileana a României, cea care, prin căsătoria cu Anton de Habsburg, avea să devină şi arhiducesă de Austria. Încă din timpul copilăriei i s-a explicat că menirea unei prinţese este să îşi facă datoria faţă de ţara ei, în orice împrejurare, să fie respectuoasă, plină de bunăvoinţă şi iubire faţă de cei din jur, să nu se plângă. Asemeni tuturor celor de rangul ei, trebuia să fie o prezenţă radioasă la ceremonii şi banchete, chiar şi atunci când nu se simţea bine sau era tristă. Din adolescenţă a ştiut că este scris în propria-i menire, între altele, să traverseze un oraş pe vreme crâncenă sau în timpul unui bombardament, pentru a ajunge la un eveniment caritabil, la o şcoală, sau la un orfelinat unde promisese că va fi prezentă. Cuvântul de onoare era principiu regal, timpul său era timpul ţării sale.

Citeste tot articolul