Dincolo de legenda cu Ştefan cel Mare şi Daniil Sihastru privind întemeierea binecunoscutului lăcaş de cult din nordul Moldovei şi care a rămas în istoria culturii române, Mănăstirea Putna a avut ea însăşi o componentă deosebit de importantă în îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii moldoveneşti, încă dinaintea sfinţirii sale din 3 septembrie 1470 dar mai ales în deceniile care au urmat. Pe de o parte pentru că în momentul în care au început lucrările la ridicarea mănăstirii au fost aduşi de la Mănăstirea Neamţ însuşi stareţul Ioasaf care a coordonat lucrările construcţiei, meşteri caligrafi care au scris mineiele şi evangheliarul mănăstirii precum şi miniaturişti, artişti pricepuţi în prelucrarea firului de aur şi care au îmbogăţit cărţile realizate de caligrafi. (Mineiele sunt cărţi bisericeşti în care sunt cuprinse, ordonate după luni şi după zile, slujbele religioase; iar evangheliarul este cartea ce cuprinde cele patru evanghelii).
Citeşte tot articolul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu