Un profesor bătrân se plimba odată printr-o pădure împreună
cu un elev.
Bătrânul s-a oprit dintr-o dată şi a arătat spre patru
plante de lângă el. Prima tocmai începea să încolţească, a doua tocmai îşi
înfipsese rădăcinile mai adânc în pământ, a treia era un mic arbust, iar a
patra era un arbore în toată puterea cuvântului.
Profesorul i-a spus tânărului însoţitor:
- Smulge-o pe prima!
Băiatul a rupt-o cu usurinţă.
- Acum rupe-o pe a doua!
Tânărul s-a supus, dar treaba nu i s-a părut chiar uşoară.
- Iar acum cea de-a treia!
Băiatul a trebuit să se încordeze din toate puterile şi a
trebuit să-şi folosească ambele braţe, pentru a smulge din rădăcini arbustul.
- Şi acum încearcă-ţi puterile cu cea de-a patra! a spus
profesorul. Băiatul prinse trunchiul cu braţele, începu să tragă de el cu toate
puterile, dar arborele nici măcar nu se clinti. Mai încercă o dată, însă
rezultatul a fost acelaşi. Abia a treia oară copacul şi-a tremurat puţin
frunzele, şi asta a fost totul.
Bătrânul zise:
- Aşa se întâmplă şi cu obiceiurile noastre, băiete! Când
acestea se află la început, putem să ne descotorosim de ele mai uşor. Dar când
ele devin vechi, prind rădăcini adânci, asemenea arborilor puternici, şi e greu
să mai scapi de ele.
Poveste populară
