Smerenia

Nu ține prea mult seama cine e cu tine sau cine e împotriva ta; ci grija ta mare aceasta să fie: Dumnezeu să fie cu tine în tot ce faci. Să ai totdeauna un cuget curat, și Dumnezeu te va apăra totdeauna. Căci ce poate răutatea omului împotriva aceluia pe care Dumnezeu îl ajută?

Dacă știi să taci și să rabzi, vei vedea ajutorul Domnului. El știe cum și când să te apere; de aceea lasă-te în totul în voia Lui. De la El ne vine ajutorul, și El ne scoate din necaz. De multe ori este de folos ca alții să cunoască greșelile noastre și să ne mustre pentru ele, căci aceasta ne întărește smerenia.

Când omul se smerește pentru greșelile sale, ușor împacă pe alții și potolește pe cei supărați. Dumnezeu ocrotește și scapă pe cel smerit; El iubește și mângâie pe cel smerit; El se pleacă spre cel smerit; dă dar celui smerit și-l ridică din înjosire la mărire. Celui smerit îi descoperă tainele Sale; îl cheamă și-l atrage la Sine cu blândețe. Cel smerit rămâne în pace când este ocărât și înfruntat pentru că se sprijinește pe Dumnezeu, nu pe lume. Să nu crezi că ai sporit cu ceva pe calea credinței dacă nu știi să te smerești.

„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944