Pe
două aripi se înalță omul mai pe sus de cele pământești: curăția de inimă și
simplitatea; simplitatea în gândul ce umărim și curăția de inimă în iubire.
Simplitatea caută pe Dumnezeu, curăția de inimă îl află și-L gustă. Nimic nu-ți
va sta în calea binelui, dacă n-ai în inimă dorințe rele. Dacă în faptele tale
nu cauți decât ceea ce place lui Dumnezeu și folosul aproapelui tău, te vei
bucura de adevărata slobozenie a duhului. Dacă ai avea inima curată, orice
făptură ar fi pentru tine o oglindă a vieții și o carte plină de învățături
sfinte. Căci nu este făptură, oricât de mică și oricțt de neînsemnată ar fi ea,
care să nu poarte în sine o urmă din bunătatea lui Dumnezeu.
Dacă
lăuntrul tău ar fi bun și curat, ușor ai vedea și ai pricepe toate. Inima
curată străbate cerul și iadul. Cum este cineva înlăuntrul său, așa judecă
lucrurile din afară. Este vreo bucurie în lume? N-o vei găsi decât la omul cu
inima curată. Este strâmtorare și necaz pe pământ? Întreabă pe omul cu cuget
rău, căci el le cunoaște mai bine. După cum fierul pus în foc își pierde rugina
și se face numai foc, tot așa omul predat cu totul lui Dumnezeu se dezbracă de
omul vechi și se schimbă în alt om nou.
Când
omul începe a se răci, se sperie de cea mai mică osteneală și primește bucuros
orice mângâiere din afară. Când însă începe a se birui pe sine și a înnainta cu
bărbăție pe calea lui Dumnezeu, atunci îi sunt ușoare toate câte mai înainte i
se păreau grele.
„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis,
Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu